Dumitru Sava

cândva demult la fel ca veronica micle tu oftând rugai luceafărul în poală să-ți răsară eu fluieram de la un capăt la altul satu’ înfometat după vreun zâmbet de fecioară din eminescu cel de

de-o viață-ncerc să descifrez misterul feminin am început pe când eram în burta mamei în ochii multora-am citit puțin câte puțin mereu îndrăgostit tot penetrez în taina ei ca florile există

ispitește-mă Doamne nu cu mult prea înaltul cer și cu eterna viață de apoi ci doar cu darurile tale pământești că Tu ai inventat femeia și ea păcatul... mulțumesc Doamne pentru tainele ei

însingurată dar minunată femeie română orice ai face și oriunde te-ai afla te anunț că deși nu e opt martie astăzi este totuși Ziua Ta ziua în care ai dreptul la o cină romantică pentru că

în fiecare dimineață ne sculam râzând din așternuturile ude în care vicioasă tu îți savurai neostoita poftă de-o țigară bieți păcătoși în magia fericirii ne trăiam clipa ca pe sfârșitul

mi-e dor de tine, că îmi vine să te sun da mai stau… mai stau numai o clipă atât cât să îmi vină nițel curaj da, da… numai de un pic am nevoie sau… mai bine să mi-l fac singur da, apoi, tu

ca să plătească datoria externă a țării vânduse în afară aproape toți porcii de rasă și poate tocmai de aia, exact în ziua de crăciun, istoria, nemilos, l-a sacrificat pe el mari meșteri, cei

la orice masă...oricât de sărăcăciosă ar fi ea, aproape întotdeauna, peștele e nelipsit și chiar prisosește. pentru că omenirea a accedat la celebra înțelepciune: „nicio masă fără pește!” acesta a

Să ridicăm paharul să-i bem pelinul Că dulce fu iubirea, amar sărutul Hai să cântăm c-așa ne-o cere jocul Nebuni ce pariarăm lumea pe o carte Mai rău ca iarna ne viscolește criza De dorul

viața asta nu e corectă și doar tu o știi cel mai bine... de aia ochii tăi înverzesc în fiecare primăvară iarba și eu încă mă topesc la fel ca zahărul în cafeaua ce-o împărțeam dimineața când

Într-un târziu m-am privit în oglindă.Și pe dată ce m-am zărit, îngrozit, am dorit să fiu altul... Cum habar nu aveam cine anume... în momentul acela, din senin, a început Apocalipsa. Exact așa cum a

ca într-o zi să-ți a(re)spir toată grădina cu flori a sufletului să-mi imaginez că fiecare floare ai sădit-o acolo special pentru mine în clipele și nopțile de singurătate de dor ori de

Numai eroii mor... ca astfel să se nemurească. Înseamnă că se tem de moarte! Lașii vor, cu orice preț, să trăiasă chiar și așa ca simplii muritori. Înseamnă că-s netemători în fața morții?

Știați? Specialiștii în para... afirmă că și cu imaginația poți lăsa o femeie gravidă. Singurul inconvenient e că o să nască vise. Iar dacă mai ești și urât... În loc de gemeni ori tripleți o să

Lumea e o unitate de contrarii. Doamne ferește să-ți pierzi contrariul! Mai bine-l lași să te ucidă?

Pentru că de regulă cei norocoși prosperă cei frumoși doar speră târfele aspiră mișeii complotează hoții fură popii mint geniile visează savanții doar experimentează bolnavii conduc cei

să tot vorbesc cu mine de o vreme poate așa mă vindec de singurătate mă tem să nu mă pierd pe undeva să nu mă mai recunosc când m-oți vedea dar e în zadar eu nu mai sunt aici am rămas demult

mă înstrăinez de mine în tine, fiul meu care te înstrăinezi de tine în fiul tău ce se va înstrăina de sine într-o carte pe care eu, citind-o să mă regăsesc

E iarnă cu gheață și ninge Am văzut pe o tarabă în piață Grămezi de legume, legume Fiecare cu prețul ei Își așteptau cumpărătorul Și lângă piață-i o crâșmă Peste tot gândaci, gândaci Fiecare

nu știu de câtă vreme mă aflu la răspântie nici măcar Judecata de Apoi nu are habar pentru că aici timpul nu există toți se orientează după înclinarea balanței când păcatele atârnă mai greu e

a salvat Miorița! Pe 24 ianuarie, în loc să împart cu ceilalți, după modelul american, curcanul recunoștinței am privit la televizor și cele văzute mi-au reîntărit convingerea că, deși suntem în UE

Că, vădit deranjată de insistența cu care Ocultul Sion încearcă să bifeze puncte în Marele său Plan, Germania se instalase temeinic la timona bătrânului continent. Rusia, stânjenită de sporirea

Oare doar pentru că am îmbătrânit? Acum vreo douăzeci și doi de ani niște oameni, nu zic neapărat români, au făcut o rebeliune în capitala Banatului. Ei zic că pentru noi, românii, da nu o să-mi pot