Poezie

Dragoste pe lună

1 min lectură·29 februarie 2012

Mediu

cândva demult la fel ca veronica micle tu

oftând rugai luceafărul în poală să-ți răsară

eu fluieram de la un capăt la altul satu’

înfometat după vreun zâmbet de fecioară

din eminescu cel de ieri rămas-a numai stea

departe sunt de satul cu ale lui ispite

și aș întoarce timpul să-ți spun frumoasa mea

când visătoare îmi șoptești sărută-mă iubite

se duse iute vremea în care fără jenă

noi goi sub vălul sorții ne călărirăm anii

tu ai rămas uitată în rochea albă și în trenă

de-aceeași inimă albastră-mi mai plâng țiganii

să scap de ursitoare și de destinul greu

să nu privim în urmă și să zburăm de mână

o ultimă dorință aș mai avea la zeu

să-mi dea puterea să facem dragoste pe lună

te-aș poseda sălbatic mușcându-te de buze

m-aș face tot un falus în care tu să stai

m-aș dărui de-a-ntregul să nu primesc acuze

și pentru toate astea aș alege... luna mai

003.098

Dumitru Sava. “Dragoste pe lună.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dumitru-sava/poezie/14002006/dragoste-pe-luna

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.