Dumitru Sava

mi-e dor de perișorul tău bălan pe unde umbli azi iubito suspină pluta în zăvoi curând vor răsări iar macii-n lan ce faci nu te mai văd iubito e-atâta noapte între noi cernită se tot pogoară

ce frumos cântam odată floare albă din pireu doar pe o singură voce și în tactul inimii ne scufundam în iubire ca-ntr-un infinit abis erai vocea minunată doar a sufletului meu ce ne valsa

mă ademenești, drace, mă ademenești. și eu mă prefac că nu știu că ți-ai luat chip de femeie. mă ispitești cu nurii ei doar ca să-mi răpești sufletul. ptiu, drace, na că m-am

da, da bărbații sunt acuzați de multe uneori de toate câte se întâmplă nu doar în cer și pe pământ, ci, mai ales, femeilor care se tem mereu că nu-s destul de sinceri uneori au dreptate dar în

degeaba apelez la dărnicia ta și-ți cer numai un strop să-mi dai din leacul pentru boala mea tu nu te mai iubești măcar pe tine demult ți-e ferecată inima nebun ce cred blajinu-ți chip mă mint

azi noapte am avut iarăși urât coșmar erai o nimfă roză din volbura mării vorbeai cu spume și-adio făceai cu mâna simțeam izbind în suflet săgeți de chihlimbar când tu te-ndepărtai pierind sub

tu mă știi că sunt un dur dar uite că mă apucase... într-o zi mă apucase din senin așa un dor nebun de tine că am rugat-o pe copila noastră să se privească în oglindă ca și cum eu te-aș privi

de dorul tău încrâncenatul Marte îți pune la picioare zeiasca lui armură se-nclină-n fața ta docil și-umil îți jură că tu ești cea mai mândră-ntre surate își scoate inima din piept ca să

cândva demult la fel ca veronica micle tu oftând rugai luceafărul în poală să-ți răsară eu fluieram de la un capăt la altul satu’ înfometat după vreun zâmbet de fecioară din eminescu cel de

de-o viață-ncerc să descifrez misterul feminin am început pe când eram în burta mamei în ochii multora-am citit puțin câte puțin mereu îndrăgostit tot penetrez în taina ei ca florile există

ispitește-mă Doamne nu cu mult prea înaltul cer și cu eterna viață de apoi ci doar cu darurile tale pământești că Tu ai inventat femeia și ea păcatul... mulțumesc Doamne pentru tainele ei

însingurată dar minunată femeie română orice ai face și oriunde te-ai afla te anunț că deși nu e opt martie astăzi este totuși Ziua Ta ziua în care ai dreptul la o cină romantică pentru că

în fiecare dimineață ne sculam râzând din așternuturile ude în care vicioasă tu îți savurai neostoita poftă de-o țigară bieți păcătoși în magia fericirii ne trăiam clipa ca pe sfârșitul

mi-e dor de tine, că îmi vine să te sun da mai stau… mai stau numai o clipă atât cât să îmi vină nițel curaj da, da… numai de un pic am nevoie sau… mai bine să mi-l fac singur da, apoi, tu

ca să plătească datoria externă a țării vânduse în afară aproape toți porcii de rasă și poate tocmai de aia, exact în ziua de crăciun, istoria, nemilos, l-a sacrificat pe el mari meșteri, cei

la orice masă...oricât de sărăcăciosă ar fi ea, aproape întotdeauna, peștele e nelipsit și chiar prisosește. pentru că omenirea a accedat la celebra înțelepciune: „nicio masă fără pește!” acesta a

Să ridicăm paharul să-i bem pelinul Că dulce fu iubirea, amar sărutul Hai să cântăm c-așa ne-o cere jocul Nebuni ce pariarăm lumea pe o carte Mai rău ca iarna ne viscolește criza De dorul