Poezie
Mariaj
2 min lectură·
Mediu
parcă a fost ieri
când ai venit așa pe nepusă masă
o umbră furișându-te printre păcate
te-ai strecurat în stilul tău lasciv
în viața mea
pe unde vei fi intrat
că aveam ivărul inimii tras
după o altă mare mare dezamăgire
nu îmi mai amintesc dacă eram acasă
ba sigur... sigur eram plecat
fluturaș la un picnic pe o altă planetă
nici nu ai dat bună seara
baremi de-ai fi fost tu bună sau
dacă nu ușă măcar dusă la biserică
te-ai fâțâit prin odăiță aruncând
norocul meu că nu aveam televizor
priviri lacome pe fereastră
ca și cum urmăreai pe cineva
care te abandonase pentru o alta
fals zâmbitoare cu un aer absent
era tocmai în venitul berzelor când
se împerecheau pisicile pe după blocuri
m-ai mângâiat prefăcut pe carapace
i-ai sărutat furioasă
pe toți cei pe care nu i-ai putut avea
ți-ai aruncat pe jos nervoasă caracterul
și tot ce te ferea de tine și de ochii lumii
și așa goală fără pic de rușine
ți-ai alipit cochilia de ea
când m-am întors
cred că intrasem în vârsta-treia
obosit iarăși dezamăgit și un pic cam
tu încă ți-o mai frecai ori scărpinai
de carapacea mea
mai mult decât mahmur
probabil că am adormit altfel te goneam
îmi zicea și mie cineva tată acum
nici nu mai știu în ce anotimp sau an eram
când te-am băgat de seamă
așa că doar te-am întrebat formal
ca pe o străină ce e cu tine
ce sa-ntâmplat de ce-ai venit
se făcuse toamnă când am descoperit
că vorbeam de unul singur
nu știu ce tot trebăluiai printre amintiri
da eheei erai departe plecată... dusă
nici până azi nu mi-ai răspuns
la întrebările-alea simple
da câte s-au mai adunat
habar nu am pe unde hălăduiești acum
nu sunt gelos dar sub ochii mei tu poate
te destrăbălezi pe banii de înmormântare
cu toți amanții de odinioară
mâine am să te declar dispărută
îți pun poza pe stâlpi promit și recompensă
poate că o să te aducă cineva
deși ești de nerecunoscut
măcar să-ți iei cochilia înapoi
001.502
0