Poezie
Dimineață
1 min lectură·
Mediu
un bust se ridică din patul meu
parcă se scoală mortul din sicriu
îmi ia halatul din cui
și-l înnoadă nepăsător peste pijamaua
mototolită și strâmb încheiată
cu buzunare găurite
pe unde s-a scurs orice speranță
se scutură de toate visele apoi
somnambul se împiedică în papuci
abia nimerește bucătaria
aprinde ca un automat aragazul
pune ibricul de cafea
deschide fereastra să se aerisească
cât de cât viața asta
în depărtare niște cocoși fac vocalize
nici nu s-au trezit câinii
și își începe înviorarea matinală
aruncând cu propria greutate în fotoliu
singurătatea dă în clocot
și murdărește aragazul
off ce aromă ce aromă
se amestecă cu zorii de afară
pe uliță trec zgomote ciudate
amestecate cu vagi umbre de regret
abia mai pâlpâie în curte felinarul
nici nu se prea deslușește viitorul
brrr de unde vine atâta răcoare
bună dimineața
tresar speriat și privesc în jur
nu e nimeni decât eu
un munte de păr vâlvoi
sub niște amintiri din ce în ce mai rare
prăfuite ce-abia își ține-n pântec
atâtea gânduri negre
din oglindă parcă mă zărește
o barbă sură cu niște ochi mijiți
ce gust amar are și ziua asta
și nu mai e zahăr nici de-o cafea
001996
0