Viața durează din zori în amurg

nu mă-mpac cu felul în care e gestionată repetarea titlului în text: nu-mi pare nici incantatorie, nici accentuatoare, nici ca sursăp de pauzare, căci textul nu curge ca un tumult.

în rest, un descriptiv cuminte, la nivel de tehnică, bazat pe utilizarea în aproape fiece rând fie a unui adjectiv, fie a unui adverb.

mi-a plăcut finalul, e mai hotărât formulat și se situează dincolo de opoziția static-dinamic, pe care pare să meargă restul textului.

îmi place cum se repetă anumite imagini, tehnica asta a utilizării repetițiilor în text, metaforele pentru amintiri în special și curgerea ideilor pe alocuri năvalnică, apoi lină, delicată. ”Scândura spaimei” este o imagine deosebită, apoi asocierea ”arșiței” creează o stare de sufocare, de înăbușire...
numai bine,
alex

cum ti-a spus nica madalina, schimba titlul si scoate repetitiile din text si vei obtine ceva mai bun.
textul nu aduce vreo noutate dar e cuminte si placut.

cu stima

Cel mai mult îmi place muzica ce susține textul, ca o partitură de jazz pe care au loc - mai apoi - nuanțele.
(cred că ar trebui \"odată cu soarele
odată cu soarele printre răcori\", dacă bine înțeleg eu că e vorba de \"în același timp\")

nu e rea poezia, dar nici extra-bună. o dată cu soarele eu aș citi odată cu soarele, că despre lucruri simultane se spune. finalul spune multe. titlul cred și eu că ar fi bine să fie altul. în rest, poemul este bine închegat, dacă nu s-ar repeta atâta viața, care, în genere prefer să fie exprimată prin alte cuvinte, nu direct. oricum, mi-a plăcut. mi se pare o poezie reușită.

Mulțumesc în primul rând redactorului Liviu Nanu pentru faptul de a fi recomandat acest text.

Nica Mădălina - ai dreptate, ar fi mai bine dacă nu s-ar repeta titlul în text. Multumesc
Alexandru Gheție - sunt mulțumit că ți-a plăcut. Poemele tale tare îmi plac și mie. Aproape toate pe de-a întregul ori dacă nu foarte mult din fiecare.
Djamal Mahmoud - voi ține cont
Iarina Copuzaru - chiar dacă sunt doctor în filologie mi-a scăpat, ai dreptate, trebuie \"odată\" - \"în același timp\".
Ecaterina Bargan - când voi scrie o poezie \"extra-bună\" n-o să mai fie despre viață ci numai despre \"scândura spaimei și arșița ei dinspre noi\".

mi-a placut atmosfera, reusita este discutabila(inca), repetitia aceea vine ca o manusa, \'si nori\', la inceput, nu-mi sugereaza suficient ceva, nu prea am inteles ce semnifica \'macinam faina\' in context.

\'si nori\'..\'si poduri\'
\'racori\' ..poate \'nori\'.. gandeam cu voce tare cum ar suna

\"o dată cu soarele\" si de doua ori cu luna? daca nu e asa, atunci se scrie corect \"odată cu soarele\". oricum, e un text care merita atentie, consider ca datorita finalului care emotioneaza.

multumesc alina. da am recunoscut, e o gresala, trebuia odata cu soarele. citesc si eu cu placere ceea ce scrii. si voi comenta cu sinceritate.

Ai suflu poetic si viziune poetica: constructia chiasmatica(\"si toate astea tin foarte mult/tin toata viata/dar viata nu dureaza decat din zori in amurg\")face bine structurii textului,cred, doar, putin mai multa forta in slefuirea corpului poeziei!

***
atmosfera, detasare, indemn. un poem, cu unele mici amendamente, semnalate si de prieteni. succes!

multumesc calotă rodica: așa aș vrea și eu mai multă forță, dar de unde nu-i nici d-zeu nu cere.
mulțumesc petruț pârvescu: amendamente se pot face și la constituție, dar la cântec mai greu. am să repet ce ma mai spus deja. din păcate nu se pot da sfaturi despre cum se scrie un poem bun. e ca și cum ai învăța o mamă cum să nască cel mai frumos copil din lume.
vă urmăresc și eu cu interes, să ne citim cu bine! dumitru mălin

da. in ultima vreme ma zbat si eu intre aceste temeri. ma bucur sa stiu ca nu sunt singur in frica mea de lume.

Adam Rares Andrei - in fata mortii si in frica de lume suntem singuri totusi. Ne putem insa amagi cu pluritatea. Si sigur disparitia ar fi mult mai cumplita daca ai sti ca doar tu dispari si toti ceilalti raman, sau au vreo sansa sa nu dispara niciodata. Din egoism simtim oarece multumire ca toti imbatranim si murim. Esenin zicea: \"Toti suntem vremelnici pentru veci/Rar ning fagii frunzele desarte/Binecuvantat sa fie deci/Ca traiesc si ca ma duc spre moarte\" Sa ne citim cu bine si cu placere, in mod reciproc desigur. Mutumesc de trecere. malin

Frumos, poemul acesta.
Mă întreb cum ar fi fost fără repetiția sintagmelor \"din zori în amurg\" și \"odată cu soarele\". Bănuiesc că au rostul lor, însă nu știu de ce, dar am senzația că scad puțin tocmai din forța de care spunea doamna Calotă.
Câteva metafore foarte reușite: \"mergem în sudul fierbinte al dragostei\",\"văgăuni trandafirii/ în care fumegă vântul\", \"măcinăm făină\"...
Efemeride...