Dorina Maria Harangus

Sunt minunate versurile \" ziua aceasta care poposește în lut nesătulă ca o seceră scrijelind groapa marianelor\"...Și tot poemul are atmosfera basmelor prin care \"maestrul zborului\" ne poartă, mai mult el răsucește în pântec povestea, dându-i forma ei de spirală. Spuneam eu că poezia ta e pentru inițiați. Pentru \"cine vede\" și \"cine crede\". Un îndemn să ne deschidem prin ochi, sufletele?

Domnule Peia aștept argumentațiile afirmației că stau prost cu gramatica, să-mi folosească la ceva prezența pe site. Până una alta doar simpla constatare lasă un alt gust decât cel intenționat de dumneavoastră( cred, sper, îmi doresc deși simt că mă înșel :)),etc...). Cu mulțumiri anticipate.

...prezența ta la mine în pagină mă onorează eu fiind o admiratoare a ta. Ai dreptate, adevărul absolut nu știm unde e și poate tocmai de aceea uneori ne etalăm orbește părerile ca și cum l-am deține. De fapt noi îl conținem dar nu-l putem găsi. Îți mulțumec pentru prezență, te mai aștept.

Nu e nici un subterfugiu. Unde considerați că ar fi trebuit să încadrez acest text? Mulțumesc mult pentru trecere citire și prețuire. Toate cele bune

Domnule Diaconescu, interesul d-voastră pentru monoloagele mele mă bucură foarte mult. Piesa din care fac parte cele două monoloage s-a jucat la Arad, la Teatrul Vechi iar primul l-am \"declamat\" eu, cel de-al doilea un alt actor. Publicul a ascultat curios, venise să vadă rezultatul unui proiect pornit pe cont propiu. A fost pentru mine o experiență mai mult decât interesantă monoloagele fiind susținute foarte aproape de spectatori, privindu-i în ochi. Bineînțeles nimic nou în teatru, noul era doar pentru mine.

Adelina, d.p.d.v. psihologic \"autocomunicarea\" este vitală în momentul în care comunicarea cu cei din jur nu mai este posibilă. Noi nu putem trăi singuri, amvemnevoie cel puțin de noi înșine pentru asta. A fi subiectul unei cornerconferințe e pe cât de uman pe atât de banal deci chiar dacă ești, don\'t worry!

Carmen ai dreptate, se poate dezvolta mult, de fapt cred că din piesa mea se pot scrie vreo cinci piese, ca și construcție dramaturgică ea este departe de a fi ceea ce trebuie de aceea eu postez fragmente si idei o dată cu ele.

Vă mulțumesc mult pentru trecere și vă mai aștept.

\"O femeie-n cărbune trecuse prin mine rupându-mi din margini\" -masca (persona), doar o schiță în cărbune a ceea ce suntem totuși suficient de puternică să ne zgâlțâie conturul riscând o amintire a cărei citire e cifrul spre adevărata nostră față. Dar ai grijă, lupii-secunde se trec, se apropie până la contopire în aerul ca o urnă! Singura modalitate de a sparge liniștea înșelătoare a lumii adormite în ritualul ceaiului e un alt ritual, cel al poeziei.
Cu întârziere îți mulțumesc mult pentru recomandare.
Mai vin. Îmi place locul din care privești tu lumea.

Virgil, dacă nu ar fi semnată această poezie nu te-aș putea recunoaște nici măcar după \"fisura universului\" sau după floarea care se întoarce împotiva rădăcinii, ar fi prea puțin. Mi se pare mie sau vrei să faci parte din cor, să scrii așa cum se scrie pe acest site, atâtea poezii lăudate care sună toate la fel, scrise după o anumită rețetă? Tu ești una dintre puținele voci, foarte puținele voci ale acestui site, tu ești tandru în metaforele tale îndrăznețe, puternice, depresive uneori. Retorismele de felul de ce nu pot iubi, de ce nu putem iubi nu te caracterizează, tu ești un visceral. Aceasta este părerea mea și sper să nu te supere. Toate cele bune

Am pelegrinat prin poemele tale, prin trimiterile tale și mă opresc aici. Novicii n-au ce căuta la poezia ta decât înarmați cu dicționare de simboluri si mitologie. Fericiți cei inițiați căci aceia vor vedea. Și ceea ce pot eu vedea, nu pe deplin - instrumentarul meu nu e dezvoltat suficient dar încerc să mă perfecționez, mă fascinează. Poezia ta ( în general) e o călătorie prin mitologie, prin psihologie si prin oricare alte zone care pot releva importanța căutării de sine,(prin alte zone ale măriei sale Arta!!) inclusiv cea teatrală, poezia ta fiind una spectaculară conținând vizual (nu doar sugestiv) muzicalitate și muzică, coruri invocând grandoarea tragediei și un continuu flux energetic între tine și noi, într-un spectacol interactiv care se prelungește dincolo de poezie, în comentariile pe care le conduci cu argumentații bine susținute...fructuoasă călătorie am avut \"țâșnind adânc din cornul vacii un trup rotund, rotund și alb\"! care-mi amintește că albul conține toate culorile.

Virgil ne arată că poate fi și tandru, că poate scrie \"poetic\" dar eu îl prefer pe cel din celelalte poeme, cu toate că acest poem nu face decât să-i întregească forța...hmmm...\"arse pe buze întotdeauna plecările\".

\"Rămân aici să înnebunesc între oglinzi\", pentru că nu autoportretul mă salvează (\"mă înghesui între ramele argintii ale primei orbiri\") din \" nu mai am unde să merg\", și înnebunesc pentru că \" rămân aici în atelier\" asta până
accept că eu sunt aici în atelier, dar când am să accept? când? când? pentru că deja \"frigul miroase a mort\". Autoportret în autoportret! Excelentă viziune a sinelui zbătându-se între pereții propriei alcătuiri!

Carmen, tu vezi înăuntrul lucrurilor, e o \"personală\" a ta, am observat-o și în alte comentarii ale tale, îți mulțumesc pentru trecere și pentru ochiul tău special cu care citești nu numai textele mele.

Monica, ceea ce povestești tu e o experiență tristă a spectatorului, s-au făcut o grămadă de experimente așa zis teatrale, unele de-a dreptul prostești, pentru a găsi noi forme nu de exprimare (ceea ce în mod normal ar căuta un experiment) ci de impresionare. Regizorul de care vorbesc, pentru că și această întâmplare e reală, n-a fost chiar atât de crud, îi avertiza la intrare că este vorba de un experiment inedit, poate l-a învățat (pe regizor) să respecte mai mult spectatorul prin acel \"deci așa nu se face\", poate nu...nu mai știu. Îți mulțumesc de trecere.

Alin, m-a amuzat copios comentariul tău. Mulțumesc de citire și de faptul că te-ai identificat, comic, cu personajul meu.

...îți mulțumesc pentru trecere și pentru felul în care ai înțeles.Mă bucur că am trecut și pe la tine și pe la Nastia și pe la Sandra și am să mai trec. E foarte practic felul în care faci trimiterile la alți autori de pe site, direct prin linkuri. Toate cele bune!

Roxana,încearcă să privești cealaltă față a lucrurilor, să-ți schimbi perspectiva pentru a ieși din banalitate. Cu cele mai bune intenții dau doar niște sugestii.Toate cele bune

După ce scrisesem un calup imens mi-a expirat pagina !!!! Am să încerc să rezum, din păcate. Mi-a plăcut poezia ta, nu mai dau citate, ai metafore puternice și suculente, ai ceva de spus dar ...există și un dar, ceva e prea greoi, nu-mi dau seama ce, poate în construcție, am citit de câteva ori până să prind sensul general al poemului. Poate percepția mea e de vină, nu știu. Nu-ți dau sfaturi, nu sunt eu în măsură să fac asta, ai să extragi tu din părerile celorlalți ceea ce te va ajuta să evoluezi.Toate cele bune.
p.s. regret enorm că am pierdut comentariul în care îți rezumasem ideile, așa cum le-am descifrat eu. Poate altă dată pentru că am să mai trec, se înțelege. :))
Toate cele bune

Pretindem că vedem dar rămânem fără dovezi că posedăm acest simț, am vrea să avem acces la lucrurile veșnic interzise prin miros, nu putem suporta reversul monedei aflate în consecințele atingerii, uneori ai revelația amplei(:)) zădărnicii,sonoră și nesfârșită ,zbaterea noastră între paranteze unde viața se de-gustă, te dezbraci de toate aceste nemulțumit că potențialul perfecțiunii nu se relevă pe sine. Citesc o mare nedumerire a ta în fața sinelui tău, în fața lui tu însuți, ca și cum te-ai vedea pentru prima oară în oglindă și te-ai întreba: Și ce dacă?
Există și un dar...Dar sensurile sunt uneori greu de prins, poate percepția mea e de vină, nu știu, am simțit nevoia să revin asupra lui de câteva ori ca să descifrez mesajul. Simt ceva în neregulă dar nu știu exact ce, poate e nevoie de mai multă claritate în construcție.
Dar (alt dar:)) ai metafore pline ( suculente aproape de sensuri), ai ceva de spus( \" lumea se petrece și-ți intră în sânge ca o iubită pășind în vârful ființei să nu-ți trezeasă tânjirea cărnii și limitele\"). Și asta e important. Nu mă simt în măsură să dau sfaturi, eu cred că fiecare va extrage din părerile celorlalți ceea ce îl va ajuta să evolueze. Toate cele bune

Dane, aș vrea sa scriu ceva la acest poem al tău dar nu am timpul necesar și nu vreau s-o fac în grabă. Am să revin

Nimeni nu-și înghite soacra
Dar are-un atu, ia seama
Fiindcă nu știu ce s-ar face
Fără soacră...epigrama!

Lory, poemele tale au o tandrețe în formă care mă face să te citesc mereu cu plăcere, lumea ta semantică se privește cu zâmbetul pe buze, indiferent dacă ea vorbește despre tristețe, singurătate, toamnă sau lipsă de lumină. Toate cele bune

Am tăiat tot discursul regelui (inițial am vrut să elimin doar o parte), ai avut dreptate, respiră mult mai bine textul așa. Mulțumesc

Mi-a placut ideea marsupiului devorator, prelungire a uterului, conectat direct la pamant intr-un ritual ciclic al fertilitatii. Artistul este devorat de opera!