Dorina Maria Harangus

Multumim mult carmen mihaela! Si de trecere si de urare!Dupa cum vezi am inceput sa vorbesc la plural :))!

Multumesc mult! Mai treci.

Marie Jeanne mi-a placut. Mi se pare doar ca finalul inmoaie mult mesajul initial, unde viata e puternica, de om si nu de inger. Numai bine!

Multe felicitari, Ela! Gandindu-ma la fructuozitatea poeziei tale nu pot sa nu afirm: Era si timpul!

Multe, multe, multe, felicitari. Cu drag, o cititoare.

Bine ai venit Ina, multumesc pentru lumina aprinsa. Se pregateste urmatoarea piesa. Ti-am rezervat un loc in loja oficiala.
Pe curand!

Imi place aceasta poezie, e pe gustul meu.
\"gândul meu nebun la marginea anotimpurilor limpezește clipa\" e versul preferat care (dupa parerea mea) contine intregul poem intr-o singura respiratie (clipa).
Numai bine!

... n-am sa asez versurile tale dupa capul meu, dar am sa incerc sa fiu mai explicita si anume: poezia ta e structurata pe strofe de 4 versuri(oarecum ca si poezia clasica in rime, spun oarecum pentru ca ultimul vers e detasat de rest, deci nu se vrea sa intre in canoane:). Strofa a doua are o metrica de 11-11-13-11 silabe ceea ce-i confera o muzicalitate proprie , la fel si strofa a treia care desi are 13-15-11 se apropie totusi de strofa 2(chiar daca ritmurile nu sunt identice ele sunt apropiate).Poezia incepe cu doua versuri de 11 si 10 silabe, adica in spiritul ritmului remarcat inainte si brusc un vers de 4 silabe (aici imi pare ca lipsesc 5,6 silabe) urmat de unul tot de 10 dar cu doar trei accente( in al doilea aveai 4 accente).M-am intrebat ce vrei sa spui.M-am gandit ca undeva va fi o simetrie, chiar daca nu perfecta care va incadra strofa in intreg, intr-o forma. Dar strofa a treia pe care o asteptam sa fie in simetrie cu prima ma surprinde la final cu un vers de 15 silabe si 6 accente(primele trei versuri sunt de 10-8-11 dar cu cate 3 accente fiecare, intrand intr-o oarecare armonie)deci cu vreo cinci silabe in plus. La prima citire am auzit, dupa ureche, acum am incercat sa inteleg de ce suna asa, si ti-am impartasit si tie parerea mea.
E posibil ca tu sa fi urmarit ceva si eu sa nu fi inteles, poate e ca in muzica simfonica contemporana.
\"neatinsa femeie\" si \"tacerea dulce-amara\" m-a trimis cu gandul la lipsa rodului, ca o neimplinire a unui pamant fertil.
Daca ti-am fost de vreun ajutor ma bucur, daca am reusit sa fac inteligibil punctul meu de vedere ma bucur din nou.

Sa ne citim cu bine!

:)))))))))))))))))))))))))

Multumesc de trecere si citire! Numai bine!

Remarc strofa a doua si a patra,a patra
\"Sunt floare târzie neatinsă femeie,
Nepovestită de mâini, amenințată să piară,
Sunt doar…o tăcere, dulce – amară!\"
mi se pare ca surprinde quintesenta spiritului feminin pasiv din partea intunecata a tacerii, pamant neimplinit prin fecundare si rod dar,
poezia sufera mult in constructie, ritmul interior schioapata in strofele unu si trei. Ma poticnesc in lectura din lipsa unor picioruse metrice, si eu cred ca \"Cum oare, să te cuprindă poemul acesta?\" e in plus.

\"Tăcerea mi-o împarți în două, egal,
Ca o sabie a miezului de noapte.\"

toate cele bune si sa ne revedem

Interiorul nostru zâmbește misterios interogațiilor, nu e simplu să răzbați \"prin ceața de gânduri roz-bazar\" și să te cufunzi în căutarea ta prin mitologiile lumii.Iată-te în cea aztecă, ca o potențială manifestare a zeului Quetzalcoatl, adică luceafărul de dimineață Ce Actal, ca ultimă stea ce se luptă cu stelele ce luminează în locul soarelui, le ia locul, ca apoi să fie înlăturat de însuși astrul zilei.Tristă poveste dar ciclică.
Îți mulțumesc pentru călătoria pe coada unei comete sub formă de inimă.

Multumesc mult pentru toporași. Să știi că Birlic ar fi foarte potrivit în Speriosu\'.Bună idee!
Mulțumesc mult și pentru aprecieri. Numai bine și o primăvară frumoasă!

Vorbeam astăzi despre granița fină dintre simplitate și banal. Acum, citind poezia ta mi-am dat seama cum se pot detașa cele două atunci când sunt foarte apropiate: simplitatea frisonează. Reușești,(nu știu cum, secret profesional:), să impresionezi printr-o construcție foarte simplă care având această încărcătură își râde de banal la el acasă.Felicitări.

Am mai citit și alte poezii de ale tale și am descoperit muzicalitate și căldură asta ca o primă și fugară impresie.Probabil că eu însămi caut un alt unghi de a privi lucrurile( știi cum se spune, să urmezi tu însăți sfaturile pe care le dai altora) și atunci poate am confundat simplitatea cu banalul, foarte apropiate ca locație dar atât de diferite ca încărcătură și semnificație. Am să mai revin. Numai bine.

Expresiile de genul:a nins cu poeme,ochii tăi adânci,negura străină a somnului,lacrimile se preling printre cuvinte,tânguirea ce fierbe, anii prind aripi etc. ca ajung sa citez toata poezia, imi suna ca scrise de un elev incepator in ale poeziei. Exista lirism in poezioara asta dar parerea mea (a se retine ca este o parere personala deci subiectiva si mi-ar parea rau daca ar provoca suparare)revin: parerea mea este ca trebuie sa schimbi perspectiva, sa deschizi un alt ochi asupra lucrurilor. Numai bine!

La multi ani, Carmen! İti doresc sa obtii tot ce mai ai nevoie ca sa fii cu adevarat fericita!

... poate fi interpretat si ai dreptate si cu homosexualitatea, ceea ce e important e ceea ce ramane dupa om, indiferent de orientarea sexuala. Numai bine!

Eu sunt un segment de dreapta ( sunt o fiinta, ma nasc si mor).
sau
Eu sunt o semidreapta (vin din infinit dar viata mea e finita).
sau
Eu sunt o dreapta ( eu sunt o fiinta vie, care se incheie la infinit).Punct.

Carmen,iti multumesc mult pentru apreciere, cu atat mai mult cu cat ea vine dupa o citire atenta a textului.
Sa stii ca nici eu nu-l vad pe Dumnezeu jucand barbut.E o privire cinica a unui om a carui viata s-a rasturnat mereu intocmai ca la jocurile de noroc, avand uneori senzatia ca Dumnezeu se joaca cu el, un Dumnezeu intim, marinar, senzatia ca soarta e in mainile tale si rasturnarea brusca a situatiei.Observatia ta m-a pus pe ganduri si inca ma mai gandesc daca e exagerata imaginea asta.
Homosexualii spun ca ei nu sunt impotriva naturii, din contra, tot ceea ce simt ei este autentic si ca asta e natura lor. Eu vreau doar sa vad ceea ce este, ceea ce apartine vietii, apoi povestesc mai departe ce am vazut, da, asta poate fi considerata un soi de promovare, in cazul acesta nu o pot evita chiar daca intentia mea e doar de a deschide o usa spre realitate. Lumea plange la filme de doi bani si trece cu usurinta peste stirile despre razboi, pe care le vad in fiecare zi.De ce? Pentru ca nu se pot identifica cu acea realitate, pentru ca este ori prea departe de experienta lor care se rezuma la intrigi de iubire telenoveliste, ori din neputinta (din frica) de a-si asuma responsabilitatea unei realitati atat de crude. Uneori avem senzatia ca daca nu privim lucrurile ele nu exista. Adevarul e ca se poate trai si asa.
Te vizitez si eu in curand, imi place provocarea ta la dialog.

Carmen,
povestea din timpul razboiului, despre cel care s-a salvat pentru ca a gasit o gropa cu cadavre calde, e o poveste reala. Asta l-a ajutat sa se intoarca acasa. Un destin furtunos il salveaza mereu pe cel care are curajul de a trai viata asa cum e ea, cu ochii larg deschisi. Viata e foarte cruda pentru unii, noi habar nu avem ce e razboiul de exemplu, instinctul de conservare este cred cel mai puternic si el ne ispiteste mereu: Ce suntem in stare sa facem CA SA TRAIM?
Ma bucur mult ca ai revenit si te-am inteles si eu.