Animus
N-am să scap niciodată de tine iubire ca un zmeu de hârtie plutindu-mi prin trupul de cer? Nici acum când doar jumătate femeie tocurile înalte se înfig aprig în pământ sub călcătura mea
Ore picurând
Ore picurând din subteranele dimineților căptușite cu frig, întunecoase și umede cotloanele minților noastre separate încrengături de scurgere barbații trăiesc din lacrimile
moment
respirație în dizgrație nici branhie nici pleură apă stătută în necădere între izvor și gură eclipsă de ființă nedorință
Sub raze X
Nu-i faceți de-ocară, spinii li se văd doar la electrocardiogramă beau să nu-i doară. Cei din față par altfel prin ceață. Cuvintele le știu pe dinafară, Prostia-vomitivul perfect- (pe care o
Unul din efectele ecoului
Mereu mă scutur de dor ca un animal dimineața, de chiciură, caprioară speriată când simt aproape iubirea mă zbat în gardul ei de sârmă ghimpată; cearșafuri goale și reci albe și reci roșii
Somn paradoxal
Tu mă iubești! mă scăldam în vorbe ca-ntr-o apă dulceagă Tu mă iubești! și limba-ți devenea întâi furcă apoi șarpe apoi falus apoi se scurgea ca o lavă. Trigălingă în cârlingă tringălung în
Cea mai frumoasă poezie
lui Eminescu și satului lui Cu miros de copite de timp amintirea ta umblă desculță pe drum paparude se zbat în arșița zilei copile blonde străbat strigătul de
Regele tâmplar
Înainte de uitare s-adorm simțindu-ți gura între mine și tine sărutându-mă afundă-ți capul în pământul meu umed iar eu cu un ochi iți ating sufletul doar ca să-l văd cum tresare bulgaryanul
mi amor
Ești multumit când suferința se revarsă clocotind din corpul perpelit înfige cuțitul adânc în crevasă și vezi dacă pulsul mai bate aiurit. Înfige-l cu sete de-o mie de ori ascute-l din nou
Cum aș fi fără moarte
Cum aș putea să trăiesc fără tine moarte? după secunda obosită de spaimă un ochi mare în frunte se deschide și văd. De atâta liniște îl aud cum clipește. Moartea mea e gravidă cu viața
Despre anumite păsări
A început umărul drept. sincer vă spun nu știam ce-l apucase. se zbătea întruna ca o aripă. Apoi umărul stâng. stângaci imitator, e-adevărat, dar gemeni s-au născut doar la câteva
Sevraj
Drogată de cuvinte luciditatea mea s-a încețoșat, îmbrăcate în roz dorințele mele ascuțite au început să se clatine ieșind din moloz în margine cerul oglindea nadirul marea oglindea
Liniște în cap fără gânduri
Sunt lipită de pamânturi și număr Un cer mă linge pe spate cu nori Ceața din minte-i răspîndită pe umăr Din creierul spart curg zori după zori după zori după zori Ce liniște lungă în cap fără
Timpul
Timpul îmi învârte capul în sensul acelor de ceasornic de la amețeala asta plouă, nori și cer pătat cu senin, de aici vine spaima de moarte ca de o ceață prea lungă și-mi deșurubează
După cavalcadă
După cavalcadă liniștea se-așează în brațele tale, casa e mare și caldă și miroase a săruturi cuminți, din ce în ce, la câte-o masă tacâmurile nu mai sunt fierbinți, între corpul meu
Onirospaimă
Ea alerga în vremea războiului, alerga în fața puștilor și în fața înțelesurilor, spaima o zorea până la zi întreaga ei ființă se alertase un obuz i-a explodat în față și a umplut-o de
Fântână cu cumpănă
De ce am venit? două trei patru cinci scaune șase o sută o mie la infinit. Să mă așez? ochiul m-apasă și gura și mâna și vorba și ura să le cercetez. Nu mă pot mișca sub buza ta roză
exercițiu de ucidere a timpului
Vroiam să-ți fecundez minutele să devină gravide cu ore care cresc într-o lună cât altele într-un veac, feți frumoși ai scurgerii tale Vroiam să-ți sugrum gurile prin care curg secundele tale
secvență între două riduri
Mă recunoașteți adulmecându-mi vorba pe buze uitată pe străzi scurgându-se pată cu pată ca o urmă de pas însângerată, juma de om cu cap răsărind dintre voi adormiți antrenându-vă
Deșeuri in capatul ochiului
Te-am desenat în culorile mele preferate le-am răsucit într-o amețeală de forme asemănătoare ție și când ai împlinit o săptămană am vărsat sticluța cu tuș negru ca o palmă peste fața ta de
A venit la mine un zmeu...
A venit la mine un zmeu, derbedeu, cu copite de taur, inimă de leu, cu vorbă de greier, cu un cip implantat în creier, a ajuns la mine un zmeu, teleleu, nu să mă răpească voia ci să mă
Eu si cuvintele
Eu, sfârtecată de versuri întreagă mă simt, fără tăgadă, cum fructele dulci mâncate de viermi purității lor devin dovadă. Când tu nu vrei să exiști, să pot să trăiesc, mai rămân fermentând
Genealogie
Cercetați-mă până la origini, nu mint, strămoșii mei au venit dintr-a stelelor arctici, cântăriți-mi vorba metalică, ascuțită, urmăriți-mi umbletul unduios de cometă țicnită și limba,
Către Cerber
-Domnule câine, vă rog frumos, vin din Câmpiile Elizee, pe jos, par eu o ființă banală de bună să stau (sub cheie, ținută în strună) cu un înger pufos? -Noapte bună crisalide de
Perspectiva
Te-am privit la marginea unei sfere cum sprijineai axis mundi, prin ombilic îl sprijineai. Cercuri concentrice te răsfirau, toate drumurile duc la Roma și toate cercurile spre centru în
Viața mea s-a strecurat...
Viața mea s-a strecurat pe neobservate (m-a obișnuit cu așteptata ei față neașteptată așa cum viața vieții mele are exact lungimea ei de așteptare, începând cu o anume dată) într-o fantă de
Visele Vladimirului despre sora sa Anna (2)
Și pot să-mi mai închid din când în când absența cât fratele meu mort mă mai visează cuvântul lui m-așteaptă din urmă să-l ajung și să-l aud și să mă țină trează. Și ca să fiu eu îi împing de
Visele Vladimirului despre sora sa Anna
Somnul tău e o burtă în care exist foetală formă descendentă din spirală. Când răsuflarea ta cade în regularitate a mea își pornește alergatul chiuitul, bucuratul, cărora plutirea-mi aproape
