Poezie
mi amor
1 min lectură·
Mediu
Ești multumit când suferința se revarsă
clocotind din corpul perpelit
înfige cuțitul adânc în crevasă
și vezi dacă pulsul mai bate aiurit.
Înfige-l cu sete de-o mie de ori
ascute-l din nou de bazaltul rațiunii
înjunghie-mă mână tenace în zori
a zilei lumină mirate-ai minunii.
Răsucește-i lama sclipitoare-n rană
pielea e tot caldă (ai ratat?)
două aripi late de metal mi-atârnă
de la avionul ce m-a survolat.
Otrava încăperii ascunsă zace-n pori
e amintirea clară ce a rămas de ieri
cinând dintr-o vază mare cu flori
uitată acolo de-o sută de veri.
Eu nu simt nimic, acum ai aflat?
când m-am întins nebună dezbrăcată
trenurile toate surprinse-au deraiat
trecând peste mine pe calea ferată.
Poți folosi ca tortură mașina
să-mi tatuezi corpul cu pneul avid
pân\' termini tu dau o fugă în China
să număr cărămizile rămase în Zid.
Să nu tresari când o să-mi mângâi părul
și dai în tâmpla mea de ceva gol
(firesc la o femeie) e-amintirea
și gaura lăsată de pistol.
Te poți juca, ai toate armele din lume
poți peste viață aici ca să rămâi
un singur lucru vreau să-mi juri de astăzi
că nu te vei atinge de călcâi.
034.561
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 195
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 32
- Actualizat
Cum sa citezi
Dorina Maria Harangus. “mi amor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dorina-maria-harangus/poezie/149318/mi-amorComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DBatinse de suferinta, versurile zangane, au trepidatii de geam nechituit la trecerea grabita a unei inimi de tonaj greu pe strada fragila ca o scena,
de admirat incercarea de inscriere in canonul hulit al rimei si ritmului, desi cu multiple imperfectiuni prozodice - de acceptat pentru un debut in aceasta forma, dar de evitat pe viitor pentru ca, intr-o poezie in ritm si rima, care are ca obiectiv si muzicalitatea, notele false produc iritare, transforma versurile in structuri chinuite, comice,
exemple, numai in prima strofa: sarituri ritmice gen 13-9-12-12, silabele accentuate alandala, rimele imperfecte – “revarsa/crevasa” sau “incestuoase” (aceleasi forme de vorbire, din aceleasi forme gramaticale) – “perpelit/aiurit”, apoi asonante, aliteratii si ligamente comice (exemplu: “corpul perpelit”
metafore puternice, cu filon paunescian, sunt lipite ciudat, cateodata fara sens, ca niste cioburi de diverse culori, aleatoriu, intr-un joc al margelelor de sticla (exemplu: “Poți folosi ca tortură mașina/
să-mi tatuezi corpul cu pneul avid/ pân\' termini tu dau o fugă în China/ să număr cărămizile rămase în Zid.”),
textul e salvat, partial, de un anumit ludic de conjunctura, in contextul impresiei de suferinta jucata, ironica si autoironica, mai ales spre final (“Te poți juca, ai toate armele din lume/ poți peste viață aici ca să rămâi/ un singur lucru vreau să-mi juri de astăzi/ că nu te vei atinge de călcâi.” – ambiguitate, calcaiul e achilean, ca referinta; deranjeaza si repetitia lui “poti”, aglomeratia de prepozitii; rima, pornita incrucisat in batalie in primele strofe, se ascunde, se chirceste, transformand catrenele in distihuri, de fapt)
revenind, versul alb ascunde imperfectiunile descrise mai sus, e mult mai putin chinuitor si mult mai la moda,
vi-l recomand
de admirat incercarea de inscriere in canonul hulit al rimei si ritmului, desi cu multiple imperfectiuni prozodice - de acceptat pentru un debut in aceasta forma, dar de evitat pe viitor pentru ca, intr-o poezie in ritm si rima, care are ca obiectiv si muzicalitatea, notele false produc iritare, transforma versurile in structuri chinuite, comice,
exemple, numai in prima strofa: sarituri ritmice gen 13-9-12-12, silabele accentuate alandala, rimele imperfecte – “revarsa/crevasa” sau “incestuoase” (aceleasi forme de vorbire, din aceleasi forme gramaticale) – “perpelit/aiurit”, apoi asonante, aliteratii si ligamente comice (exemplu: “corpul perpelit”
metafore puternice, cu filon paunescian, sunt lipite ciudat, cateodata fara sens, ca niste cioburi de diverse culori, aleatoriu, intr-un joc al margelelor de sticla (exemplu: “Poți folosi ca tortură mașina/
să-mi tatuezi corpul cu pneul avid/ pân\' termini tu dau o fugă în China/ să număr cărămizile rămase în Zid.”),
textul e salvat, partial, de un anumit ludic de conjunctura, in contextul impresiei de suferinta jucata, ironica si autoironica, mai ales spre final (“Te poți juca, ai toate armele din lume/ poți peste viață aici ca să rămâi/ un singur lucru vreau să-mi juri de astăzi/ că nu te vei atinge de călcâi.” – ambiguitate, calcaiul e achilean, ca referinta; deranjeaza si repetitia lui “poti”, aglomeratia de prepozitii; rima, pornita incrucisat in batalie in primele strofe, se ascunde, se chirceste, transformand catrenele in distihuri, de fapt)
revenind, versul alb ascunde imperfectiunile descrise mai sus, e mult mai putin chinuitor si mult mai la moda,
vi-l recomand
0
DHDaniel, îți mulțumesc pentru analiza detaliată, pentru observații și pentru sfaturi, voi ține cont de ele în viitor. Doar un mic amendament, inima nu e de tonaj greu din contră e cea mai ușoară : \"eu nu simt nimic, acum ai aflat?\" în rest îți respect punctul de vedere pentru că e bine argumentat.Îți mulțumesc încă o dată.
0
Toate cele bune,
aNdrada