Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Jurnal

Exercițiu de respirație

monolog ( din piesa Rezervația de umbre)

2 min lectură·
Mediu
(Acest monolog se va spune, dacă este posibil, pe o singură respirație. Aceasta depinde în totalitate de tehnica pe care actorul o posedă. De citit se citește pe nerăsuflate(lea).) Aaaaa! Asta îmi amintește de un experiment teatral la care am asistat adică de care am auzit și v-ați putea întreba ce legătură are sau ați putea crede că nu are nici o legătură și chiar de-ar fi așa sunt convinsă că undeva există o legătură s-a făcut o conexiune ca dovadă mi-am amintit de acest experiment în care un regizor absolut dement în sensul artistic al cuvântului a creat un spectacol cu un singur spectator care trebuia să semneze la intrare o hârtie prin care declara că intră de bună voie si își asumă toate consecințele o dată ajuns în scenă unde a fost invitat să stea într-o cușcă închis cu un lacăt în timp ce câțiva actori apăruți din senin se mișcau în jurul lui declamau isteric frământau niște vopsele aruncau unii în altii urlau țipau râdeau hărmălaie mare până când cu toții tăbărau asupra cuștii și împroșcau cu toate culorile în spectatorul care n-a spus nimic nici atunci cum se întâmplă de obicei în astfel de cazuri când e agresat să tac gândește el sunt la teatru lucrurile nu sunt reale dar după ce l-au împodobit bine l-au lăsat ud dar plin de culoare și au plecat cu toții acasă închizând teatrul și abia după un timp mult timp spectatorul rămas în tăcere să asculte bâzâitul reflectoarelor realiza imensul hău al scenei și singurătatea actorului după câteva ore l-au trecut toate transpirațiile și portarul l-a auzit în sfârșit țipând consemnul la care trebuia să-i dea drumul când spectatorul a tâșnit ca din pușcă înjurând i-ar fi tras și-o cafteală portarului dacă acesta nu și-ar fi luat măsuri de prevedere și n-ar fi dispărut înainte ca omul nostru să-și revină din acest act teatral comic absolut comic de un comic grotesc chiar vă dați seama? (liniște expectativă) Un spectator singur!!!!!!
049838
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Jurnal
Cuvinte
331
Citire
2 min
Actualizat

Cum sa citezi

Dorina Maria Harangus. “Exercițiu de respirație.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dorina-maria-harangus/jurnal/150352/exercitiu-de-respiratie

Comentarii (4)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@carmen-mihaela-visalonCV
Ei bine da, uneori este minunat sa fii in cusca si sa te spoiasca culorile celorlati, alteori e firesc sa vrei sa spui desi am intrat de buna voie si nesilit de numeni vreau sa plec, dar, exista o regula nescrisa, din teatrul vietii nu se pleca cand se doare pentru ca mastile te-au parasit. Sau poate, da? Dar nu se tipa, se liniste. Stii linistea despre care vorbesc cei care au deschis ochiul ce vede.
0
@monica-manolachiMM
Monica Manolachi
Odată, un artist, nu mai știu cum se numește, a invitat la un spectacol mai multe persoane pe care le cunoștea. Le-a spus că totul va avea loc într-o locație pe care el încă nu știe și că va fi ceva restrâns. În dimineața respectivă se strânseseră vreo douăzeci de persoane la locul de întâlnire. O familie venise și cu copilul, bizuindu-se pe ideea că va fi ceva distractiv. Au mers ce-au mers și au ajuns la o casă. Au intrat cu toții în curte și de acolo într-o cameră mare. Artistul le-a spus că trebuie să aștepte puțin, pentru că trebuie să vină cineva cu un microbuz să-i ia și să-i ducă în altă parte. Au glumit ei ce-au glumit, se întrebau de una de alta, când abia dacă și-au dat seama când artistul a ieșit încuindu-i în camera întunecoasă, fără nici o sursă de lumină, unde au fost ținuți până a doua zi, fără nici o legătură cu exteriorul. Ce proteste? Artistul nu a mai auzit nimic după ce a scos cheia din broască și a strecurat-o frumușel în buzunar. A doua zi a apărut mai spre după-amiază, când deja toți erau lihniți de foame și obosiți de frământare sufletească, încât protestele lor au părut niște slabe vociferări. Uite că personala ta mi-a amintit de evenimentul ăsta trăznit, dar plin de învățăminte…
0
@alin-pavelAP
Alin Pavel
Uh, abia mai suflu...Am citit textul pe nerasuflate si am cazut pe tastatura. Unul cu boneta alba si cu ochii mari cat cepele mi-a pus o trompa de elefant pe nas si incep sa-mi revin treptat. Acum inteleg singuratatea actorului. Nu cred ca o sa pot incheia comentariul pentru ca unul arunca in mine cu smoala iar altul ma vopseste cu sprayul. Cica e greva, dar oameni buni credeti-ma eu nu sunt ministrul educatiei!
0
@dorina-maria-harangusDH
Carmen, tu vezi înăuntrul lucrurilor, e o \"personală\" a ta, am observat-o și în alte comentarii ale tale, îți mulțumesc pentru trecere și pentru ochiul tău special cu care citești nu numai textele mele.

Monica, ceea ce povestești tu e o experiență tristă a spectatorului, s-au făcut o grămadă de experimente așa zis teatrale, unele de-a dreptul prostești, pentru a găsi noi forme nu de exprimare (ceea ce în mod normal ar căuta un experiment) ci de impresionare. Regizorul de care vorbesc, pentru că și această întâmplare e reală, n-a fost chiar atât de crud, îi avertiza la intrare că este vorba de un experiment inedit, poate l-a învățat (pe regizor) să respecte mai mult spectatorul prin acel \"deci așa nu se face\", poate nu...nu mai știu. Îți mulțumesc de trecere.

Alin, m-a amuzat copios comentariul tău. Mulțumesc de citire și de faptul că te-ai identificat, comic, cu personajul meu.
0