dehiscent mă întâmpină întrebarea
presimt că anonim îmi va rămâne
cuvântul
de izbeliște ultima carte
ascunsă
aproape vie
lărgite mânecile răzvrătindu-se
împotriva pasului ultim
îmi poartă
Oarbe carari
infatisezi intoarcerii mele
in chip ostenit sa descopar
fapturile Tale
sa ma bucuri
mai sus de orice cuvant sau poem
care s-ar scrie in timp, in diamante
credinciosia Ta respira
Aceasta dimineata
m-azvarle
printre ferestre ciobite
in semn de libera trecere
spre uitare
Pe drum
trec de-un calugar
si-un nebun
de soarele topindu-se-n priviri
Numai pământul numai pământul
să-mi știe aplecările
(nu mai plâng- m-am făcut-
ce crezi c-ar merge pentru căderea in sus?)
El simte
(ce cuvânt o mai fi
pentru câte-au mai rămas de spus?)
numai
ce-ar fi așteptarea fără sânge
pulsând în ureche
să mi-o inchid
în iarba-fiarelor, a frunzelor de pelin, iar
fața întunecată a palmelor mele să ți-o las
în paharul uitat sub smochin
să ți-o
Pana la tine ma desfasor ca o scena
in care tot ce misca e personaj ori fenomen principal
Astfel golul devine nisip scris cu degetele de la maini
amandoua
amandoi
fructe necoapte
Nimic
Dincolo de usa
femeia-miracol deghizata in turn
cea mai fierbinte retina imbratiseaza
inalt
descantec topit
trimite
spre tine
in cochilii germinand
pe sub iarba
Suflarea ei te patrunde ca
Răsărind
Printre colțuri de zi șuierând, fluierând, rătăcind
ascuns, neștiut, pitit, negăsit, poate gând - adesea șoptit, vis
trăit chipului tău prelins în șarade și umbre se-ascund în tăcere
De îți voi scrie
Mă vei recunoaște în cuvinte
după rămasurile bune venirile de fiecare dată altele
teama de zile alungate plecările aducerile aminte florile stinse de pe ie
atâtea rătăciri și
as fi dezvelit pe rand
ascunsele-mi pacate de unica folosinta
in trupul fiecarei femei in care ma pierd
ca un vant tacut,
ca o cuneiforma
surpandu-mi malurile peste ideea de tu
dar iti
DB