dorin cozan

in afara de cateva expresii in fata carora am cazut extaziat, un text plin de lamentouri, carevasazica.
vivat agonia!

eu vad aici un discurs de autoadulare, construit pe acele prejudecati care i sustin demersul nemarturisit sau neconstient de a plasa limitele unei lumi in care sa se instituie ca centru. un eu in cautarea unui celalalt, in calitatea lui de posedat.
e ceea ce se intampla in cele 2 strofe: in prima o autovictimizare in maniera kafkiana (dar care precizeaza aproape involuntar capacitatea eului de a supravietui, tradandu-se), iar in a doua, o obiectualizare a celuilalt, aflat oarecum pe acelasi drum (poate mai putin constient) de servire-cucerire.
in ambele, din cauza unui limbaj ce frecventeaza cliseele (ramanand la nivelul lor, caci referintele culturale nu spun mai mult decat ceea ce stim deja), imi pare ca lipsesc motivele si forta care ar evidentia necesitarea unei asa zise rescrieri a preceptelor fie ele si biblice.

ultima strofa propune 10 norme dar, din cauza multiplelor posibilitati de interpretare pe care le ofera, pot trezi indecizia receptorului care va amenda o libertate prea mare intr un univers poetic prea mic - de la supravietuire la suprapoem(?). iar numarul lasa de dorit, ca si continutul lor, putand fi usor schimbabile.

pe baza acestei critice constructive (sper), intreb:
sa fie pana la urma doar un discurs devorator al unui eu in cautarea sau pierderea lumii sale? sau acapararea unui discurs care inghite orice, de la clisee pana la fundamente poetice? o neputinta de a trece dincolo si de a re-construi un limbaj nou? o simpla nevoie de a se scrie? si de a scrie fara substanta? samd

nu sunt de acord cu teza conform careia apartinem unei culturi minore, indiferent de investitiile facute in filosofia si critica literara asupra termenului de \"minor\". de aici si greseala de a intreba daca eminescu mai e sau nu la moda, pentru ca nu cred ca ceva este a priori universal valabil. asa ca, cine nu are o carte de eminescu, sa si cumpere! ;))

am ascultat recent copii recitand din eminescu. am vazut la tv tineri care nu stiu un vers din eminescu.

odata, toate trebuiau sa poarte un nume. pe scurt, azi mi a lipsit asta.

am visat acu, zilele astea de sarbatori, o femeie cu buze mari si dinti mari si gura mare. moartea.
eu ma faceam ca dorm. ea, pâș pâș, ma impunge cu unghia boită și mi sufla:
- facem un sah?
Sahul e slabiciunea mea.

mi a placut ideea. dar nu titlul - acuzarea si oboseala implicate in el

as renunta si la ultimul vers

citind textul tau, eu m am gandit la permanenta (chiar si ca reziduu metafizic)pb pneumei (individuale si universale) si la diversitatea modurilor in care poate fi reactualizata. am vazut aici teme de interes precum descentrarea eului, fragmentarea si disiparea, relatia cu \"eu\" si \"tu\", voiosia individului care, in urma traumei si a spalarii ei, conduce la gestul final de a scrie, ca isus (sic!, chiar daca, aici, sub semnul jocului(?) sau al revelatiei.

ps: com anterior era mult mai fain da cam in ceata

1. obligativitatea unui text argumentativ al editorului care recomanda un text
2. realizarea unor concursuri periodice cu tema impusa, care sa incurajeze experimentul literar; eventual, castigatorii publicati intr o antologie sau revista on line
3. mai multe posibilitati de editare in pagina de autor
4. realizarea unei sectiuni de traduceri sau a unei sectiuni care sa permita tuturor membrilor sa voteze, de ex, cel mai bun text al lunii sau cel mai bun autor etc
5. promovarea site ului in mass media; eventual, prin (re?)infiintarea unui radio

literar*
traduceri*

1. ogligativitatea unui text argumentativ al editorului care recomanda un text

2. efectuarea unor concursuri periodice care sa incurajeze experimentul literat; eventual, castigatorii sa fie publicati intr o antologie sau revista on line

3. mai multe posibilitati de editare in pagina de autor

4. infiintarea unei sectiuni de traduceti si/sau a unei sectiuni care sa permita tuturor membrilor sa voteze, de ex, cel mai bun text al lunii sau cel mai bun autor etc

5. promovarea site ului in mass media, eventual prin (re?)infiintarea unui radio

fie-mi iertata interventia dle traian, insa recomandarea unor astfel de texte a condus si conduce la pierderea interesului pt ac site. plus celelalte

mi-a placut titlul atat de mult incat am intrat si am citit. daca-mi permiti sugestia, as pastra titlul si doar ultimele 5 versuri. ele fac toti banii, parerea mea

cred ca ai dreptate cu acest ..upgrade agonistic. o surpriza placuta si acest text. in spatele jocului ironiei si tandretii se intrevede un autor care stie sa controleze cuvintele si ce e important pentru ceva sau altceva mai bun. functia sociala a poeziei va fi mereu de actualitate, oricum oricand preferabila lamentatiilor si egoismului mic mic mic... desi, cred, unii isi cauta dumnezeul oriunde :D
cu scuzele de rigoare pt un com asa lung, te felicit pt text si-ti doresc un an nou frumos

mi a placut aproape in intregime. intuitia mea a functionat. asteptam un poem de la tine zilele astea ;))
felicitarile mele...

mi a placut ultima parte. un poem.

cu unele retineri, mi-a placut. nu si titlul, desi cred ca inteleg de ce l ai ales

am recitit textul astazi, dar nu i am descoperit atuurile pe baza carora as putea sa-l recomand.

Domnisorul Liviu are dreptate. iar pe langa stil, eu am apreciat ideile si ritmul textului. de asemeni, mi a placut si incheierea.
a manca cu nerusinare, adica a te infrupta sau a fi mancat e totuna, adica un crez bun de tipar.
Un Craciun bun si curat!

oricare, desigur. nu stiu daca de la o vreme e mai greu sau mai usor, depinde. o fi mai degraba pretext. si atunci intorci spatele si scrii.

mi a placut finalul si ideea caderii

final frumos