let\'s get together

Foarte bun text. In mod normal am ceva reticente cind in poezie se strecoara site bloguri si mess, dar aici se combina totul perfect.
Dureros de bun. Opinia mea.

ce pasesete spre un inceput de iubire...dar prima litera e mereu foarte importanta...La multi ani plini de lumina!..
I(oana) Matei

dupa cum ti-am mai spus: e un poem... cel mai din toate cate ai scris! eu zic sa fie textul de deschidere a volumului tau pe care... trebuie sa il editezi odata si odata!
ce m-a atins deosebit, la culme!, la culme!, la culme:

\"dumnezeu te iubește
dumnezeul mă-ti nu vezi pe unde mergi
nu văd doamne
nu văd calea ta doamne
arată-te!\"

Randurile ce urmeaza iti deconspira, suav, eh!, Alma... slabiciunea si dezamagirea:

\"și atunci dumnezeu:
deschise acest site și spuse
phuuuuuuuuuuuh
și totul, în mod absolut
se prefăcu
precum prietenul
că nu mă cunoaște\"

A spus Emilian: \"dureos de bun\", poemul. Da!

(apropo: nu e corec \"ma-tii\", cu doi de i?)

un discurs confesiv, pe alocuri, un text de o stranie frumusete, un amestec de sacru si profan, de ludic si gravitate, de speranta si pesimism. De multe ori deschiderea spre lume, inseamna inchiderea spre tine.Or aici vad o deschidere si o inchidere, totodata.
am remarcat in mod deosebit: \"păi da, dumnezeu există, mereu vorbim de el, mereu scriem de el
e un subiect bun pentru scris, dumnezeu
un subiect bun pentru orice
dumnezeu te iubește
dumnezeul mă-ti nu vezi pe unde mergi
nu văd doamne
nu văd calea ta doamne
arată-te!\"
si ultima strofa.
Cele mentionate mai sus mi-au placut foarte mult,desi tot poemul e realizat cu grija, si care provoaca rezonante.
Un an nou plin de realizari si inspiratie.

cred ca intamplarea, sau nu, a facut sa-l citesc prima pe blogul tau (si fara diacritice. chiar ma gandeam oare cum de... Alina fara diacritice... ).
ti-am mai zis si nu pot sa nu o repet: m-ai facut praf, mai ales cu finalul.
Silvia a punctat bine unde te dezvalui tu, cu amaraciunea intamplarii.
mi-ar placea sa-ti recomande cineva acest text.
eu nu mai pot, tu nici atat:)

\"și atunci dumnezeu spuse:
termină și tu frumos textul ăsta\"

si l-ai terminat cum nu se poate mai
felicitari, multe

eu aud vocea-revoltă împotriva falsității, aud și vocea-copil care se ascunde în vocea-adult, aud și împotrivirea față de iisus-neon și față de un dumnezeu-neștiutor, mai aud și scritorul-din-mintea-omului care se împotrivește banalității, care ar vrea să scrie o carte a cărților sau un roman valoros, ceva care să deschidă necondiționat ochii, aud și vocea femeii acre iubește și așteaptă iubirea necondiționată, aud și vocea cele care trece pe lângă cerșetori, pisoi, câini, lucruri, oameni șamd, încercând să găsească în ei dumnezeul-care-nu-se-arată și întrebânsu-se încă dacă aceasta e calea. e un text pe mai multe voci scris, inserția de real e reușită, ironia bine dozată, amărăciunea la fel, e un text pus la dospit, ici-colo aș fi tăiat din el. dar per ansamblu, deși recognoscibil ca stil, are nou, cel puțin față de poemele lui david, ieșirea la viață, din text în viață, din viață în text. cred că cel mai mult am apreciat pasajul final. aș fi eliminat prima paranteza cu conținut cu tot, îmi pare un adaos inutil; și în a doua paranteză îmi pare forțată alăturarea amintirii din copilărie cu scrisul pe tablă lângă acel \"trebuie să inventez ce spune dumnezeu; asta poate fiindcă mă așteptam să fie alăturat aoclo ceva deosebit, ceva original, chiar pe registrul neobișnuit, subtil sau chiar neinventat vreodată sau netrăit prea obișnuit).
Am corectat eu ce am scris mai sus în offtopic și am lăsat spre lectură largă.

Un an luminos și sper să găsești calea, cea pe care Dumnezeu știe și el cum este să...

Ela

care, celei, întrebându-se, paranteză

Vă mulțumesc mult pentru lumina pe care ați oferit-o acestui text, acum la început de an. Sunt onorată să primesc în sufletul meu cuvintele și aprecierile voastre. Vă doresc un an bun, cu multe împliniri literare și nu numai. Cu drag, pentru toți comentatorii și cititorii mei. La mulți ani!

as mai adauga si eu una... idea care mi-a ramas mi se pare extraordinara... tu nu vrei sa salvezi lumea, nu vrei sa te salvezi pe tine... tu vrei sa il salvezi pe dumnezeu... asteapta cateva zile si o sa vezi si tu cum e in inima calda a unui om, cum e dragostea neconditionata... mesaj pretios.:)
cred ca aceasta este esenta

Într-adevăr, iată esența, mulțumesc Mircea Marcel.

Eu nu sunt scriitor, dar sunt cititor, si ca cititor cu mana pe inima va spun ca n-as cumpara o carte cu poezii de genul celei de sus, nu vreau sa supar pe nimeni, este umila mea parere, acest text are un miez frumos, extrem de frumos intr-un fruct stricat, ceea ce vreau sa spun este ca as fi citit cu placere mesajul acestui text daca ar fi avut o alta forma, nici decum cea de poezie.
Cu respecte.....

Dar cum l-ai rescrie?

superba idee
prelucrare buna
cu timpul vom vedea si noi cum e
cind ne tot prefacem ca suntem