În căutarea pomului cunoașterii

l-am scris din necesitate...fiecare să înțeleagă ce vrea deci...
senin în toți

stai sa vad daca am inteles: zilnic cauti pomul si zilnic musti din el, prima strofa si ultima creaza senzatia de repetitie, care este exprimata in strofa a doua, intreaga existenta devenind un abstrac nimic. acest nimic se identifica, oare, cu dorinta de inalt, cu visul la inalt?

ok, ioana, am înțeles

marcel, adevarul e că poezia face referire într-un fel la filozofia mea...poate că sună ciudat dar asta cred eu: omul încearcă zilnic să cunoască cât mai mult despre unele lucruri, și cu cât află mai multe, cu atât află că lucrurile pe care le cunoaște sunt tot mai puține, iar până la urmă, totul se rezumă la nimic...ciudată chestie, nu?

filozofia ta seamana cu intelegerea faustiana a lumii... vrei sa cunosti totul, chiar si ce iti e interzis ca apoi sa intelegi ca nu o sa poti niciodata sa iti depasesti limitele umane, si ce ii mai tragic e ca nici nu are rost. apoi mori.