Poezii

Undeva departe de tot – mai presus decât ultimul petec de cer – prind rădăcini; stropit de ploile mult prea scurte ale verii dogoritoare, devin anomalie vegetală – singurul din lume cu

DGDragos Gelu

0

0

nu am nicio afacere cu toată zăpada asta în ciuda celor spuse de tine... nici măcar n-am văzut parisul iarna, nici nu o să-l văd vreodata împreună cu tine iar păsările? parcă ieri spuneai

DGDragos Gelu

0

2

Pactul cu Diavolul nu l-am făcut încă deci de desfăcut nici nu poate fi vorba… Sufletul își mai oblojește rănile; pe căi nemedicamentoase prinde a încolții din sâmbure teama. Monologhez, ca

DGDragos Gelu

0

0

și de va fi să fie lumina mult prea neagră să poți să treci prin toate dar veșnic să rămâi, cum rămânea mirosul amarnic de gutâi... când pletele-ți umbroase mă gâdilau în barbă... nu poți să

DGDragos Gelu

0

0

aștept: să-mi iasă fluturi pe gură, să-mi crească flori pe umeri, să-mi curgă vin din ochi sau cel puțin să-mi apară poeme în miezul palmelor ca să mi le citești tu, iu, când îmi săruți

DGDragos Gelu

0

1

viața noastră, amice este un poem pe care ni l-a scris ploaia răzbind printre frunze și pe care n-avem puterea să-l scriem noi, să-l încrustăm cu vise, speranțe sau chiar să-l înmiresmăm cu

DGDragos Gelu

0

2

Cu buze de rouă șoptesc un cuvânt; Agonizând poemul, adaug un rând, Pe coală, doar creionul mâzgălind hârtia Vorbește cu Tine. Eu scriu poezia. Și port zilnic poveri grele-n frunte Iar Þie

DGDragos Gelu

0

0

Stând de vorbă cu îngerii dulci ai disperării, mâncăm mere și aruncăm cotoarele pe geam afară din noi… în jur lumina-i tot mai puțină; cuvântul Tău, Doamne, tot mai greu; pe zi ce

DGDragos Gelu

0

2

în fiecare joi mi-e dor de mine îmi caut certificatul de naștere pașaportul buletinul de identitate și sper să nu fie tot eu cel de miercuri dezamăgit scot din sertarul cu amintiri poze cu

DGDragos Gelu

0

2

e devreme și-n ojt încă muzele dorm; doar el, cerșetorul, cere un leu și mi-e jenă că n-am să-i dau decât gânduri… e deja de-al casei și uneori mi-e frică când văd că întârzie ritualul… e orb și

DGDragos Gelu

0

0

În bucățele mici s-a frânt iubirea Și toate-s risipite-n noptieră, Chiar inima mi-e sus pe etajeră Și nu ajung la ea nici cu privirea. Nu mai am timp să mă îndrăgostesc: Iubire-adevărată

DGDragos Gelu

0

4

știi, Doamne, că n-am mai vorbit cu Tine de la șaisprezece ani când îngerul acela flâmănd și bolnav din mine și-a rupt aripile de atunci n-am mai crezut unul în altul peste puțin timp am și

DGDragos Gelu

0

3

oare e drept să iubești marea ca pe o femeie albastră cu nuferi în palmă? m-ai întrebat apoi brusc am tăcut amândoi... ai fi vrut atunci să îmi poți citi gândurile sau poate că deja mi le

DGDragos Gelu

0

0

Iubito, sunt eu, un vers într-o limbă străină tuturor, te caut mereu și nu te găsesc, oricum fericirea răsare în culori adiacente… Iubito, sunt eu, și n-am nevoie de prezentări: mă cunoști, te

DGDragos Gelu

0

0

Când noaptea adorm cu fruntea plină de gânduri mașina de scris singură bate câmpii în rânduri și scrie poeme prea lungi, risipite-n hârtie, poeme de îngeri și vise ce se pierd pe vecie; Când

DGDragos Gelu

0

0

Îngerul a strigat: „Ah poesia!”… sub lespedea de piatră mai dormea poetul înmormântat fără nume: murise… pentru toți el era o dilemă; nu avea neamuri și fără motiv nu avea nici nume… nici

DGDragos Gelu

0

0

Iubito, reazămă-ți capul pe-al meu piept și taci – astăzi șoptim vorbe doar în limba pietrei – taciturn spune-mi că mă iubești și că aseară, în vis, m-ai iubit… eu iubesc tu iubești el ea

DGDragos Gelu

0

0

poetului nu i-a mai ajuns infinitul… la patrușopt de ani bătuți pe muchie simțea că trăiește mai mult decât alții creștea în credința plăcerilor oprite dar a uitat: noi oamenii suntem fructul

DGDragos Gelu

0

0

Zăpada mi-aduce aminte de inocența copilăriei: îmi ascund (dez)iluzii și patimi îndărătul unor metafore subtile... -Tati, dacă mâncăm ceapă verde în burțile noastre se

DGDragos Gelu

0

1

Deplâng Mielul destinat tăierii și ruperea celei de-a șaptea peceți; pedeapsa și numărul diavolului acum devin evidente... Răgetul fiarei dezlănțuite pe Pământ se propagă cu mult

DGDragos Gelu

0

1

Rănit de cuvinte cu două tăișuri, mă târăsc sleit de puteri - mirosind inocența unei zăpezi timpurii - spre eliberare...

DGDragos Gelu

0

0

Zilnic, căutându-te, pom al cunoașterii binelui și al răului, visez la înalt, însă cad tot mai jos... Rutina deja mi se pare abstractă; concret e doar omul din noi, oare? lăsați-mi visele

DGDragos Gelu

0

4

Cuvintele risipite pe hârtie agonizau nașterea unui poem și moartea unei begonii - ambele strivite de mâna poetului... Mâna tremurândă de chinurile facerii contura cu greu un univers

DGDragos Gelu

0

0

Nu mori când cazi în gol căutând un punct de sprijin sau când îngeri decăzuți din drepturi strigă \"Mori!\"... Nu mori când, îngenuncheat, cauți speranța în chipuri cunoscute, sau când

DGDragos Gelu

0

0

Mâna-i strivită de mit caută ieșirea spre infinit; e doar vid... dincolo de zid: un început de lumină spre-apus și norii s-au dus către plăpândele ceruri; la poartă bat geruri, să nu le

DGDragos Gelu

0

0

Poetul strânse slova visării într-o carte și tot ce-nseamnă lumea el lasă la o parte, visând la nemurire, visând la a cunoaște, el trece-n neființă, urmând în a se naște din nou, urmându-și

DGDragos Gelu

0

1