dorin cozan

ce simplă această soluție finală
să pleci!

despre ce spune textul: despre invaluirea lucrurilor, cum cele urate sunt spalate si puse intr o posibila retea universala, una a dependentei de a comunica. luate separat, pozitivist, neprezentate, ele nu sunt nimic

din zepellin si mie mi a placut. mai ales renuntarile. si l am citit integral.
o singura sugestie, din zbor: fara \"la oameni\" in titlu

am ascultat la radio acest text si mi a atras atentia. il recitesc aici si ma bucur de el.
ce e important de spus, au spus inaintasii mei. eu doar te felicit

nu, maria, spun doar ca propozitiile explicative nu si prea au locul in poezie, ci mai degraba in logica. daca vrei sa scrii poezie, e complicat sa folosesti simple afirmatii pt a contura o stare anume. si apoi, nu cred ca tb sa mi explici treaba cu mimul sau altceva. in calitate de consumator de poezie nu caut in special decat placerea estetica. explicatiile sunt pt critica literara sau pt dictionar.
si apoi, maria, de ce vb eu cu o clona, mi amor?

\"să înoți cuminte în acvariul tău
să nu te împotrivești apei\"

mai bine puneai citatul din leibniz la inceput. si lasai din poem numai primul si ultimul vers

eu as fi plecat de aici \"a te ține de mână
înseamnă să mă urc din mers în pulsul tău
ca într-un tren\"
aici ai atins tensiunea necesara simtirii pe care vrei s o impartasesti.
cat despre titlu, nu mi place de niciun fel

ar fi tb sa legi mai bine imaginea mim ului si cea a macaralei. restul versurilor sunt simple afirmatii, mult prea explicite pt a le considera limbaj poetic sau pt a creea o stare poetica.
e o idee buna, dar prea putin valorificata

perfect barbatesc, ca o campatie pt noi amintiri si alte politeturi. ei da, un ras de barbat violin. cred ca au inghetat soriceii clandestini din hrubele romei

nu pot acorda suficient credit poeziei moderne, care propune ca origine a poeziei \"gandirea poetica, dupa cum, orisicat l as iubi pe platon, nu pot sa i tin partea.
intai, mi se pare gresita exilarea si refuzul tezei platonice, prezente in Ion, de ex, cat si dezinteresul actual fata de clasicismul poeziei, adica fata de traditia poetica dintotdeauna, si anume, poezia in calitate de creatie inefabila si gratuita. uitarea lui platon degradeaza ac activitate umana, o pune in slujba experimentalismelor si platitudinilor, scoasa in strada poezia isi pierde din unicitate, noblete si magie, o vulgarizeaza, ceea ce influenteaza negativ si statutul poetului in lumea actuala,ca simplu manager de cuvinte. insa, cu toate aceste riscuri, cred ca dl virgil diaconu a etichetat mult prea facil experimentul, ca semn universal valabil al libertatii creatoare.
insa, mai mult decat atat, prin detasarea de viziunea platonica, se pierde, odata cu solutia si pb ca atare a poeziei: ce este, ce mai este ea? de unde vine? ce privilegii tb sa i se acorde? fara o interventie divina, care sa o legitimeze pe primele locuri in clasamentele artelor liberale ( asa cum in evul mediu se preciza ca pana si cristos a facut poezie) poezia devine simpla unealta si indeletcinire cel putin ciudata, iar intrebarile de mai sus devin caduce.
ce i as reprosa lui platon? cam ceea ce augustin lasa sa se inteleaga in privinta celor mantuiti: cine sunt alesii si de ce?

eram casatorit de un an si jumatate cu o colega de facultate si banuiam ca ma inseala. aceasta e nirvana unui text, pt ca el sa ti intre in memorie pour toujours. altfel, e complicat. doar un ex: nu explici intr un text cuvinte de tipul grafologie
felicitari pt sorescu

mi-a placut finalul, mi a amintit de cantecele lui constantin tanase. nu m a asteptam sa fie asa frumos. teribil
restul n am priceput

asta e bun pt un documentar FBI privind controlul mintii, ultima arma in domeniu fiind poezia

inima mea e babana. poate acesta ar fi un vers bun. ceea se spui aici e destul de inexpresiv si fara substanta. poate asta ai vrut, dar nu e o scuza. cand citesc un poem, nu caut plictiseala de peste zi sau pseudoexplicatii fiziologice. cred ca e un principiu - sa faci mai mult din mai putin, ca un fel de minune christica, atunci cand scrii. altfel, mai bine tii un jurnal, foile lui fiind ele însăle (!) fiind un purgativ existential suficient.

da, merge uns. ca o incoronare. ma simt fantastic azi, in matase.
multumiri, flori, vise si visuri

alice a spus că vrea să vada, sa simta, textul fiind \"prea viu\" pt a ramane neremarcat. este un argument viabil; mai poetic spus, dar valabil
de aceea subscriu

Ochii tăi au căutat în mine lumina
Ca să înflorească –mi-am zis-, am dus pumnii la ochi
Și am privit în mine întâi cu un deget,
Degetul mic
Sub aortă, -ca să vezi!-crescuse un piersic
“Ce tare!”- îmi zic
Un piersic cu piersici mari, cu mult puf
Iară sub el cânta, cu năduf,
Un inorog mic,
Foarte mic,
Cât un furnic.
Inorogul era tare de-o ureche
Dar era important, inorogul meu încălțat c-o pereche
De botoșei albi....
samd

felicitari, noemi

sper sa nu fii suparat pe mine

sunt 2 texte aici, de la zaruri alta e povestea.
pb e ca numai impreuna par a spune ceva.