Poezie
mai mult invizibil
1 min lectură·
Mediu
trec prin pereți într-un halat
odinioară alb
de trup lepădat
și varul prinde să deseneze pete
de vomă de sunete desuete
trei
sute șaizeci și cinci de seringi mă aleargă
de o viață întreagă
venele nici nu le pun la socoteală
să nu cred că mă droghez
sau că am cine știe ce boală
omul perfect – nenăscut
poezia perfectă – nescrisă
simfonia perfectă – necompusă
și fiindcă mizeria persistă
folosesc orice carte drept hârtie igienică
sau batistă
- ai grijă, dacă sângeri!
numai proștii scriu despre îngeri
094875
0
