training day

am citit aici un poem foarte trist.
steaua invizibila pe care o las este subiectiva si nu ma vad in stare acum sa fac un comentariu elaborat. pot doar sa vad oamenii ca laitmotiv in poezia ta. totodata laitmotiv in vietile noastre, a mea, a ta, a tuturor.

am remarcat constructii de o finete si expresivitate uimitoare:
\"să mă cocoț în spatele ochilor și să văd lumea prin nopțile lui\"

imi place strofa:
\"stăteam pe o o bancă în gară
era atîta pace în mine încît ai fi crezut că războaiele
sînt doar un termen inventat de părinți să-și țină copii
în fața blocului cînd ies la joacă să nu meargă în orașe străine din care să se întoarcă
cu degete lipsă\"

si retin finalul, ca intotdeauna.

da, emilian, asta e un poem bun.
chiar foarte bun.

ridic palaria si spun felicitari.

DAnielul.

Multumesc frumos. Cel mai mult imi plac stelutele virtuale:)

un poem foarte bun. pe alocuri ai cam renuntat de tot la lirism, dar totusi nu am multe de comentat. mi-a placut. aceasta dependenta de oameni este un viciu care daca ar inlocui toate celelalte viciuri ne-ar face mai buni. cu mult respect, andrei

Unul dintre cele mai slabe texte de pe poezie.ro din ultimul timp. Lipsit de orice valență. Am scris asta ca să compensez răbdarea pe care am avut-o de a citi până la capăt.

a 5 a poezioara cel mai mult. si ideea cu suprapopularea planetei, cum te vezi din alti oameni, cum iti imaginezi intilnirea cu colegii, si inceputul, da, prima strofa/poezie are stofa buna. e ca vinul despre care zici. citit, placut,

ec

Andrei Tiberiu, nu stiu daca dependenta de oameni ne-ar face mai buni. Poate mai sinceri. Multumesc de lectura.
Calin, nu am inteles ce ai vrut sa spui.
Ecaterina, multumesc de semn.

sunt destul de curiossa cind ma gindesc la textele tale
ma apropii - ma incinta, ma intristeaza - dar poezia iti creeaza precis o stare salvatoare

dependenta de oameni este ca o puscarie - acum in aceste vremuri materiale

nevazutul, tacutul, visul - s-au ascuns in bombardamente de advertising

,,Dependenta\"de oameni este resimtita acut,in imagini pe care le uneste tocmai derizoriul unei lumi in descompunere(fie ea exterioara sau interioara).Aparent fara legatura intre ele imaginile acestea sunt ,,cusute\" in interior de un ochi atent si derutat in acelasi timp.Se simte de asemenea o oboseala,care poate fi existentiala pur si simplu.
o poezie care surprinde incat imi pare rau ca e asa lunga si nu pot fi atenta la fiecare sintagma.In ciuda dimensiunilor,ideea nu se pierde...totusi unele parti au un fel de independenta fata de poezie si ar fi putut alc ele singure una.E bine oricum o iei..intors pe toate partile,ramane un poem de valoare:)
cu respect,
Diana Tugui

am simtit caldura aerului in care imi imaginez ca traiesti

despre ce spune textul: despre invaluirea lucrurilor, cum cele urate sunt spalate si puse intr o posibila retea universala, una a dependentei de a comunica. luate separat, pozitivist, neprezentate, ele nu sunt nimic

Pesemne din \"deformație profesională\", inerent, textul are tehnici de fotoreporter.Ar trebui să mai exersezi în a ...fi criminal cu propriul text, a mai peria din instantanee care în calapodul poeziei nu mai creează tensiunea unui puzzle incitant de fotoreportaj (de exemplu de mai lucrat la prima secvență din gara de nord, ori la cea cu întâlnirea de zece ani cu inutilul flash reportericesc \"bună ziua ,transmitem...\"
Acel \"într-un final am ajuns...\" detensionează nepermis poemul.
Dar îmi place acest gen de poezie din colaje de impresii ale unei zile. Chiar dacă are riscul dozajului inadecvat, când poți cădea în lungime plicticoasă.Trebuie precizie de ceas elvețian ca să iasă un coktail Molotov! Îmi place pasajul cu schiorul prin avalanșa de frici. Poemul tău are puține șchiopăieli, care pot fi retușate(cât să schimbe punctul de vedere nedrept prea categoric al lui Călin). Succes!

\"mai bine un pămînt suprapopulat decît
un pămînt pustiu\"
Ma bucura boala ta de oameni. Imi place ca in poemul tau, in ciuda imaginilor sumbre, razbate o lumina foarte puternica, nascuta din iubirea de oameni. Starea pe care o inspira poemul nu e una maladiva, cum ar sugera concluzia(\"de 15 ani sînt dependent de oameni\"), ci una foarte deschisa si empatica. felicitari.

Multumesc tuturor de opinii si sugestii, unele pertinente altele rupte de realitate.
Dorin, ai inteles perfect, multumesc.

m-au furat prima parte a poemului tau, izbitor printr-o tristete linistita parca. sau resemnata?
recunosc ca partea din tren nu m-a prins asa de mult, sau poate nu am avut ochi indeajuns de buni pentru a vedea in spatele versurilor...se poate si asta.
sfarsitul, insa, mi-a rasplatit rabdarea de a continua sa citesc. dependenta de oameni sa fie sursa sau efectul tristetii din poem, din garile unde oamenii sunt toti dependenti de oameni?
oricum, felicitari.

Poemul mi-a dăruit mai multe senzații...mirosul de gară, o senzație de frig specifică locului... ați creat imagini izbitoare. Cel mai mult mi-a plăcut faptul că poemul are o poveste. Finalul mi se pare foarte reușit. Felicitări!

Aceleasi frici populeaza si acest poem.
Discursul insa este convingator, desi toti avem aceeasi problema Emil. Dependenta de oameni.

Good morning Emil.
Good morning Romania.
Good morning my neighbour.
Good morning to you, to you and to you...

a plescai din limba, as scoate - limba, se subintelege

mi-aș fi dorit să fiu medic să pot salva de la moarte
să nu mai moară nimeni din ziua cutare

as scoate - sa pot salva de la moarte, prin continuarea - sa nu mai moara nimeni din ziua cutare - se subintelege

dumnezeu baguie - in limba romana corect este baiguie, de la verbul a baigui

ca un tir intrat pe contrasens izbind niște bieți trecători

ce legatura are contrasensul cu bietii trecatori, pe contrasens circula alte masini

Atentie la final - dependent de oameni / vezi ca te repeti de la un text la altul, sper ca stii ce inseamna - autopastisa

ma refer la textul - despre oameni și alte obsesii - Emilian Pal

Cam atat.

Anca, multumesc.
Ionut Caragea:
a plescai, din punctul meu de vedere, fara specificatia din limba, poate insemna ca plescaie apa.
a bigui e un regionalism folosit la noi.
pe contrasens se intra de regula cind esti obosit. Si nu e o regula sa fie alte masini.
despre oameni si alte obsesii e un text separat, aceeasi stare nu implica autopastisa. forma e diferita, structura e diferita.

Eu am demonstrat ca greselile acestui text au fost neobservate, greseli nu numai de limba romana cat si de sens. Sunt sigur insa ca a fost doar o scapare.

Hai sa-ti explic detaliat:

Intrucat desfaci o sticla de vin demisec si-i scoti tirbusonul, nicidecum nu poti sa plescai apa, dand cu batul in balta. Raspunsul este hilar.

A baigui este corect in limba romana, poezia ta nu pune accente pe regionalisme, ori faci o poezie cu regionalisme ori respecti limba romana dupa normele dex-ului.

Pe contrasens nu se intra de regula cand esti obosit. Astfel toti oamenii obositi care conduc la volan ar produce mii de accidente pe zi. Pe contrasens se intra cand incalci regulile de circulatie, de exemplu sa mergi pe contrasensul unui drum cu sens unic.
Tirul circuland pe un sens pentru masini (tirul este o masina si nu un om), in momentul in care intra pe contrasens va lovi alte masini, pentru ca este un sens pentru masini si nu pentru oameni. Oamenii stau frumos la trecerea de pietoni si asteapta sa se faca verde. Bineinteles, se poate spune si ca treceau niste oameni avand niste masini la volan, pastrand tonul hilar.

Cat despre autopastisa - te citez \"Poate că sunt dependent de oameni și nu vreau să recunosc.\" in care \"sunt dependent de oameni\" este o sintagma identica folosita in ambele texte.

Cam atat.