mă asculți?

Mă determină să mă gândesc că vorbele simple au direcție exactă. Îmi place că există un mim. Ca și cum ne-am mima viața și ideea asta e întărită în mintea mea de imaginea macaralei care ne mută cu ușurință dintr-o zi în alta, împotriva voinței noastre, chiar. Privirile asfixiate sunt frumoase. Deși par înțepenite într-o contemplare tristă, speriată, sufocată. Este un text de iubire, în mintea mea. În care, până și vînătăile sunt o binecuvântare. Peste marele meu corp cât cerul pot fi orice fel de răni. Eu învăț să le transform în nori și dacă mă oftic, poate o să și plou. Așa văd eu acest text. Iertare pentru îndrăzneală.

soapta din final mi-a prins bine
azi sper datorita acestor versuri sa ma refac
multu

alexandra, multumesc de comentariu. nu ai de ce sa iti ceri iertare, mi-a placut cum ai simtit poezia. si chiar daca nu iti placea, nu era o problema. tot nu trebuia sa iti ceri iertare
anni, daca se intampla acest lucru si te refaci e foarte bine. m-as fi bucurat sa gasesti puterea in tine pentru a te reface, oricand la orice ora.
seara buna

Ștefan, mi-a plăcut poemul și mim-ul, ce subliniază mimesis-ul zilelor, parcă pentru a introduce versurile: \"în ultimul timp parcă sunt mutat de o macara/
dintr-o zi în alta\", versuri ce susțin întreaga construcție. Cu amiciție,

domnule Jorz, va multumesc de vizita si citire.
sper sa nu aveti mim in viata dumneavoatra:)
seara buna

Poezia spune ceva, dar nicidecum nu este pentru \"texte recomandate\". Constat, din nou, subiectivismul vizibil al unor editori! Biserici și bisericuțe...

\"știi
în ultimul timp parcă sunt mutat de o macara
dintr-o zi în alta\"

remarc in aceste versuri o imagine inedita pt monotonia zilnica, un soi de blazare si sentimentul inutilitatii existentei. cel putin asa le-am simtit eu...

dl. razvan duncan va inselati amarnic. nu fac parte din bisericute sau mai stiu eu ce. nici aici pe agonia nici nicaieri.
simona-maria, macaraua e salvarea din monotonia cotidiana.
va multumesc pentru citire.
ziua buna

Frumoase imagini bine închegate în text, naturalețe și expresivitate dilatată a substanței.

\"vânătăile mele mari cât niște insule își modifică formele
odată cu norii\" - aceste două versuri mi se par cele mai elegante și mai frumoase din tot textul, care este de asemenea foarte bine structurat.

Felicitări,
Casiopae

ar fi tb sa legi mai bine imaginea mim ului si cea a macaralei. restul versurilor sunt simple afirmatii, mult prea explicite pt a le considera limbaj poetic sau pt a creea o stare poetica.
e o idee buna, dar prea putin valorificata

ar trebui să înțeleg că poezie este numai cea care se ascunde după deget? (sau, daca vrei, poezie e doar cea criptică?)
uneori, în spatele unor simple și explicite afirmații se ascunde mult mai mult decât în spatele unor complexe și întortocheate... negații.

mimul poate fi actorul care nu poate să se comunice. și, dacă vezi și macaraua (care doar ea se înalță peste medie), de ce să vrei să te?

ultima parte e cam nelalocul ei, dar... well, poate nu o înțeleg doar eu :)

nu, maria, spun doar ca propozitiile explicative nu si prea au locul in poezie, ci mai degraba in logica. daca vrei sa scrii poezie, e complicat sa folosesti simple afirmatii pt a contura o stare anume. si apoi, nu cred ca tb sa mi explici treaba cu mimul sau altceva. in calitate de consumator de poezie nu caut in special decat placerea estetica. explicatiile sunt pt critica literara sau pt dictionar.
si apoi, maria, de ce vb eu cu o clona, mi amor?

eu nu văd doar simple afirmații (este o mică diferență între explicit și explicat) în poezia asta. fiecare cuvânt pare la locul lui, exprimând mai mult decât ar exprima dacă ar fi folosit în mod obișnuit. și apoi, poate lui șc nu i se pare atât de complicat să folosească (aceleași) simple afirmații pentru a descrie, nu știu - absurdul.

și nu, nu ți-am explicat ție ce înseamnă un mim. deloc. am spus ce am înțeles eu, cât am înțeles eu (așteptând, cine știe, să îmi fie - dacă nu completată - infirmată \"exegeza\")... am \"gustat\" poezia asta până nu am mai putut. cum probabil ai făcut și tu.

apoi, dece-ule, de ce mă întrebi pe mine? cam filoZofică întrebare îți pui...

casiopae, din nou doua versuri rezoneaza la tine . asta ma bucura
dorin, nu stau sa explic mimul si macaraua. pt mine exista clar o legatura. si nu prea. pot fi privite ca si afirmatii, pentru ca este o, hai sa ii zic asa, o convorbire. spun cuiva ceva. vezi titlul. de aceea ti se par afirmatii.
maria, multumesc de vizita. clona sau nu, nu conteaza. ma bucur de citire. p.s. ultima parte mie imi e foarte draga. si ii vad si locul.
ziua buna

Așa am înțeles eu finalul, prin completarea ce apare în titlul comentariului.

Poate și din cauza \"memoriei\" ce și-a adus aminte că:
\"Prin ceea ce nu mai e omenesc în mine, descopăr marea, ascultându-mă\"
(J. Acterian)

Un text strâns legat de încadrarea \"poezii de dragoste\", ce dă sens acelui nespus trăibil din spatele cuvintelor. E ca dependența de vânătăi...


Noroc bun!
MA

ioan. initial ma gandisem la imi spotesti ascultandu-ma, dar am zis sa tai, sa las farmecul sa fie deslusit. si vad ca a fost
multumesc de citire