împreună

\"cerul începe unde se termină asfaltul\" - ciocnire cvasiantinomică perfect elastică.
\"ne scuturăm palmele de liniile vieții\" îmi pare o ieșire din timp, din real.
îmi pare un vers frapant.
ultima strofă aduce un aer de illo tempore.

Pe mine nu mă convinge, tocmai pentru că încearcă să convingă din toate direcțiile. Să explic cum înțeleg eu asta: construcțiile metaforice repetate duc textul dintr-o parte în alta, așa cum o pungă este dusă de vânt și izbită de zidurile clădirilor, dintr-o parte în alta. Nu reușești (ca cititor) să te oprești la una anume pentru că ele sunt perfect egale (nu spun bune sau rele, ci perfect egale). De exemplu, prima strofă mi se pare un eșec: și știm bine că prima strofă e cea mai importantă. Și ultima. Dar aici este un eșec pentru că face un joc de cuvinte cam \"ieftinuț\", dacă îmi este permis. Urmează în acest text personificarea vântului care trage cu mitraliera, o imagine hazlie, jucăușă, care relaxează cititorul. Ultimul vers al acestei strofe \"cernând carnea de transpirație\" este apogeul acestei personificăiri și mă face să cred că autorul a dorit cu orice preț să exprime ceva, să descrie vântul prin noi, dar probabil și-a dorit prea mult asta. Ar fi fost mult mai ușor cu cuvinte mici. Mai sigur, veau să zic. \"Ușa de ploaie\" merge pe aceeași linie de personificare, nu mă repet. Singura strofă care pentru mine este poezie este ultima. Deși și ea ar fi meritat un alt ultim vers. Sper să îmi fie iertată vorbăria. Dar m-a prins discuția despre acest text.

irina , multumesc de citire si de semn.
alexandra, imi place comentariul tau. desi esti putin indecisa in el. la inceput zici ca ultima strofa e ratata, apoi zici ca ultima e cea mai buna, exceptie facand ultimul vers.
ai avut insa dreptate la versul cu vantul, am vrut sa accentuez, sunt constient ca se poate cu mai putine cuvinte. atata pot eu acum.
nu vad joc de cuvinte in poezia asta, sau am eu alta imagine despre ceea ce inseamna jocul de cuvinte?
numai bine

Am zis așa, dau copy/paste:

\"De exemplu, prima strofă mi se pare un eșec: și știm bine că prima strofă e cea mai importantă. Și ultima.\"

Și ultima, adică și ultima e importantă. Pe lângă prima strofă. Ca în orice în viață, începutul și încheierrea sunt cele mai importante. Dar m-am exprimat eu greșit. Scuze încă o dată.

De ce ziceam de joc de cuvinte înprima strofă? Suntem două eternități care vrem să devenim clipe. (care vor - aș spune eu). Pentru mine, jocul de cuvinte vine din antonimia \"eternitate\"- \"clipă\" (adică efemeritate). Reducere de la maximum la minimum. În sensul că e de așteptat ca atunci când ești totul sau atunci când ești mult, mai bine zic, să vrei să devii mic, mic, aproape nimic.

în prima strofă nu văd niciun joc de cuvinte.
jocul de cuvinte este o glumă bazată pe asemănarea de sunete dintre două cuvinte cu înțeles diferit. or, aici nu văd nimic de acest gen, nicio corespondență de sunete.

\"și știm bine că prima strofă e cea mai importantă. Și ultima.\"
și nu am înțeles de ce prima strofă e cea mai importantă? pentru impresie?
iar dacă prima e cea mai importantă, cum poate fi ȘI ultima?

ok, curtea s-a luminat. multumesc si de corectura, simteam ca e ceva ce nu merge.
am inteles mai bine comentariul tau.
ziua buna

Imi place textul, dar prima stofa pare cliseistica, cred ca ar merge fara srofa 1, ori ceva schimbat la ea, parerea mea. In schimb textul are niste imagini foarte bine conturate. Textul in sine e un text bun!

Amical, Dia

mie chiar imi place strofa 1. personal ii reprosez ca e prea umflata (ca sa zic asa) prea filosofica. e posibil sa renunt la ea in cel mai apropiat timp.
numai bine