Dolcu Emilia
Verificat@dolcu-emilia
„Le hazard ne favorise que les esprits prepares.”
Ma numesc Dolcu Emilia. Sunt profesoara de limba franceza la Colegiul National, Iasi. Ma intereseaza indeosebi lingvistica. Public anual in volumul Actes de la Francophonie, scos de Universitatea Al. I. Cuza, Asociatia romana a profesorilor de franceza si Centrul cultural francez din Iasi. Am participat la Congresul de lingvistica de…
Acest vers ar putea supravieţui oricărui naufragiu. În el sunt conţinute emoţia şi adevărul cuiva pentru care scrisul contează.
În context, autoironia nu îi ia din splendoare, dimpotrivă.Î
Pe textul:
„Poemele sunt obiecte mai ascuțite și dure" de Irinel Georgescu
RecomandatIulia, în hăţişul fenomenal, am căutat un fir lămuritor. Promit însă să revin, să completez, să dezvolt şi, de ce nu, să corectez. Mă bucur de trecere.
Ottilia, să încerc să merg pe urmele propriei noastre cunoaşteri, a propriului nostru drum în lume, mi s-a părut şi continuă să îmi pară aventura cea mai pasionantă. Şi un popas în compania lui Kant - şi nu numai, drumul e lung - îmi dă putere şi îmi inspiră o nemărginită recunoştinţă.
Mulţumesc pentru fina ta înţelegere.
Pe textul:
„Pledoarie în favoarea « limitelor » facultăţii noastre de cunoaştere" de Dolcu Emilia
- Adaug la « manifest » « crez », o nouă artă poetică, în condiţiile în care batalioane de artişi îsi fac din faptul de a nu fi înteleşi un blazon, şi singurul.
- Pentru mine şocul poetic s-a produs aici: « …acesta este un anunţ de angajare… »
- Cât despre « meserie » şi « meseriaşii », pot spune că e ceva acolo, dar nu ştiu ce.
Pe textul:
„anunț de angajare" de Leonard Ancuta
RecomandatPe textul:
„Tată, e 4 aprilie" de Teodor Dume
Recomandat« Limitele » care fac obiectul articolului meu sunt cele trasate de Kant. Sigur, în sinele lucrurilor, esenţa lor, e un loc comun în filozofia idealist-obiectivă. Eu le discut însă prin referire la Kant, deoarece el le -a stabilit cercetând condiţiile care fac posibilă cunoaşterea.
În ce priveşte consideraţiile despre Descartes, ele sunt întotdeauna binevenite. Cogitoul lui are un potenţial indiscutabil. Faptul însuşi de a gândi, care înseamnă a vorbi cu sine, şi a vorbi cu sine despre ceva, pune problema existenţei într-un mod acut.
Mulţumesc pentru lectură.
Pe textul:
„Pledoarie în favoarea « limitelor » facultăţii noastre de cunoaştere" de Dolcu Emilia
Pe textul:
„pasiv" de Cristina-Monica Moldoveanu
După mine, ultimul vers susţine perfect poemul, care e unul cu impact.
Aş avea însă rezerve cu alte 2-3 versuri. De exemplu : A nu vorbi singur în gând nu înseamnă a fi pasiv ; Rădăcinile puternice induc mai curând ideea de vigoare şi (de ce nu?) de înălţare ; Faptul de a detesta războaiele, care nu contrazic ideea de pasivitate, ci pe cea de pace si împăcare, înseamna a te implica.
Cu privire la familiaritate :
Am avut sentimentul că ea indică pe acest site o formă de camaraderie între cei pentru care poezia, şi scrisul în general, contează. Nu văd nimic nepotrivit în această formă de adresare. Si apoi nu ne cunoaştem toţi în viaţa reală, ca să ţinem cont de vârstă, titluri, trăiri personale.
Sigur, derapajele sunt cu totul altceva
Pe textul:
„pasiv" de Cristina-Monica Moldoveanu
Notă : Apropo nu atât de o ortografie corectă, care e întotdeauna de dorit, cât de susceptibilităţi legate de ortografie, « şi » are aici valoare enumerativă, cumulativă.
Pe textul:
„pe pielea nudă îmbrăcam un pieptar fără să știu că" de Stanica Ilie Viorel
Am fost îndeosebi receptivă în acest articol la ideea de democratie.
Pe textul:
„Spectacol clasic sau un performance cu un singur actor/actriță care după 2 ore de liniște se ridică și stinge lumina?" de Bogdan Geana
N-aş putea însă spune că ultimele două versuri din prima strofă au aceeaşi forţă ca primele două.
Si la strofa a treia mă intrigă puţin succesiunea celor câteva vise « Pe care încă nu mi le-au furat » şi a sperantelor care « mi-au fost ucise ». Recunosc însă că primele două versuri de la această strofă se înscriu firesc în continuarea poemului , dupa cum ultimele două versuri pregătesc frumos finalul. Curios !
Acestea sunt însă mici cârcoteli în comparaţie cu impresia de ansamblu atât de plăcută.
Pe textul:
„Niciun drum " de Dinulescu Carmen-Alina
RecomandatPe textul:
„there is no dark side of the moon really, as a matter of fact it’s all dark – 50 de ani" de Bogdan Geana
RecomandatPe textul:
„Despre confuzia prin care norma apare ca normalitate" de Cristina-Monica Moldoveanu
Saltul spre morală însă mi s-a părut cu adevarat spectaculos. Ce frumos se lasă naraţiunea cuprinsă în morală ! Iar complicitatea perfectă a cuvintelor aproape că îti taie respiraţia.
Recunosc pe de altă parte că acel « scârboasă » l-am perceput ca fiind atât în afară de text cât şi de context.
Pe textul:
„Bradul și pinul" de Rodean Stefan-Cornel
Pe textul:
„ochiul dogmatic" de Liviu Nanu
Pe textul:
„cherem" de Ottilia Ardeleanu
RecomandatPe textul:
„fără aer" de Ottilia Ardeleanu
RecomandatImi place. Acel ceva care trece de cuvinte îşi face întotdeauna simţită prezenţa în poemele tale.
Pe textul:
„fără aer" de Ottilia Ardeleanu
RecomandatPe textul:
„azilul de semne 37" de ana sofian
Un lucru, pe de altă parte, exista ca agent, ca receptor şi ca referent, ceea ce înseamnă că poate fi un « eu », un « tu » si un « el », fiecare cu perspectiva proprie. Personal, nu aş merge mai departe de aceste trei perspective, care corespund celor trei ipostaze posibile ale unui lucru. Altfel risc sa ma pierd într-o multitudine de lucruri. E însă o chestiune de opţiune.
Mulţumesc pentru trecere. Si un An Nou minunat !
Pe textul:
„Durata bergsoniană şi fenomenul dublei prezenţe" de Dolcu Emilia
RecomandatCât despre nostalgia „fără regrete” care răzbate din text, nimic de spus. Nicio formă de nostalgie nu e exclusă! Și totuși cât de perfect susține ea „norul gigantic de pe cer”. Nor care e pe cât de gigantic pe atât de stupid, dacă ne gândim că nu servește nimănui și la nimic.
Putem, sigur, datora orice, chiar și origini. Mai contează și în ce moment o spunem.
Pe textul:
„U.R.S.S." de Bot Eugen Iulian
