DEDolcu Emilia
Verificat@dolcu-emilia
Iasi
„Le hazard ne favorise que les esprits prepares.”
Ma numesc Dolcu Emilia. Sunt profesoara de limba franceza la Colegiul National, Iasi. Ma intereseaza indeosebi lingvistica. Public anual in volumul Actes de la Francophonie, scos de Universitatea Al. I. Cuza, Asociatia romana a profesorilor de franceza si Centrul cultural francez din Iasi. Am participat la Congresul de lingvistica de…
🏆 Critic de Top💬 Comentator Activ✍️ Scriitor Devotat
Cronologie
« De mic voiam să mă țină minte vorbele mele. »
Acest vers ar putea supravieţui oricărui naufragiu. În el sunt conţinute emoţia şi adevărul cuiva pentru care scrisul contează.
În context, autoironia nu îi ia din splendoare, dimpotrivă.Î
Acest vers ar putea supravieţui oricărui naufragiu. În el sunt conţinute emoţia şi adevărul cuiva pentru care scrisul contează.
În context, autoironia nu îi ia din splendoare, dimpotrivă.Î
Pe textul:
„Poemele sunt obiecte mai ascuțite și dure" de Irinel Georgescu
Recomandat0 suflu
ContextMultumesc, Irinel Georgescu, pentru apreciere şi pentru provocarea pe care o reprezintă “facultatea de judecată”.
Iulia, în hăţişul fenomenal, am căutat un fir lămuritor. Promit însă să revin, să completez, să dezvolt şi, de ce nu, să corectez. Mă bucur de trecere.
Ottilia, să încerc să merg pe urmele propriei noastre cunoaşteri, a propriului nostru drum în lume, mi s-a părut şi continuă să îmi pară aventura cea mai pasionantă. Şi un popas în compania lui Kant - şi nu numai, drumul e lung - îmi dă putere şi îmi inspiră o nemărginită recunoştinţă.
Mulţumesc pentru fina ta înţelegere.
Iulia, în hăţişul fenomenal, am căutat un fir lămuritor. Promit însă să revin, să completez, să dezvolt şi, de ce nu, să corectez. Mă bucur de trecere.
Ottilia, să încerc să merg pe urmele propriei noastre cunoaşteri, a propriului nostru drum în lume, mi s-a părut şi continuă să îmi pară aventura cea mai pasionantă. Şi un popas în compania lui Kant - şi nu numai, drumul e lung - îmi dă putere şi îmi inspiră o nemărginită recunoştinţă.
Mulţumesc pentru fina ta înţelegere.
Pe textul:
„Pledoarie în favoarea « limitelor » facultăţii noastre de cunoaştere" de Dolcu Emilia
0 suflu
Context- « femeia de serviciu » m-a dus cu gândul la copilul din Povestea lui Andersen « Hainele cele noi ale împăratului ».
- Adaug la « manifest » « crez », o nouă artă poetică, în condiţiile în care batalioane de artişi îsi fac din faptul de a nu fi înteleşi un blazon, şi singurul.
- Pentru mine şocul poetic s-a produs aici: « …acesta este un anunţ de angajare… »
- Cât despre « meserie » şi « meseriaşii », pot spune că e ceva acolo, dar nu ştiu ce.
- Adaug la « manifest » « crez », o nouă artă poetică, în condiţiile în care batalioane de artişi îsi fac din faptul de a nu fi înteleşi un blazon, şi singurul.
- Pentru mine şocul poetic s-a produs aici: « …acesta este un anunţ de angajare… »
- Cât despre « meserie » şi « meseriaşii », pot spune că e ceva acolo, dar nu ştiu ce.
Pe textul:
„anunț de angajare" de Leonard Ancuta
Recomandat0 suflu
ContextPoezia dumneavoastră a dat glas şi aproape perfectei anonime care sunt: La multi ani!
Pe textul:
„Tată, e 4 aprilie" de Teodor Dume
Recomandat0 suflu
ContextDa, legătura dintre partea introductivă şi corpul articolului mai putea fi lucrată, şi mai trebuia lucrată.
« Limitele » care fac obiectul articolului meu sunt cele trasate de Kant. Sigur, în sinele lucrurilor, esenţa lor, e un loc comun în filozofia idealist-obiectivă. Eu le discut însă prin referire la Kant, deoarece el le -a stabilit cercetând condiţiile care fac posibilă cunoaşterea.
În ce priveşte consideraţiile despre Descartes, ele sunt întotdeauna binevenite. Cogitoul lui are un potenţial indiscutabil. Faptul însuşi de a gândi, care înseamnă a vorbi cu sine, şi a vorbi cu sine despre ceva, pune problema existenţei într-un mod acut.
Mulţumesc pentru lectură.
« Limitele » care fac obiectul articolului meu sunt cele trasate de Kant. Sigur, în sinele lucrurilor, esenţa lor, e un loc comun în filozofia idealist-obiectivă. Eu le discut însă prin referire la Kant, deoarece el le -a stabilit cercetând condiţiile care fac posibilă cunoaşterea.
În ce priveşte consideraţiile despre Descartes, ele sunt întotdeauna binevenite. Cogitoul lui are un potenţial indiscutabil. Faptul însuşi de a gândi, care înseamnă a vorbi cu sine, şi a vorbi cu sine despre ceva, pune problema existenţei într-un mod acut.
Mulţumesc pentru lectură.
Pe textul:
„Pledoarie în favoarea « limitelor » facultăţii noastre de cunoaştere" de Dolcu Emilia
0 suflu
ContextÎmi pare rău că nu am observat menţiunea “personale”, care mi-ar fi permis să privesc textul în altă lumină.
Pe textul:
„pasiv" de Cristina-Monica Moldoveanu
0 suflu
ContextCu referire la poezie:
După mine, ultimul vers susţine perfect poemul, care e unul cu impact.
Aş avea însă rezerve cu alte 2-3 versuri. De exemplu : A nu vorbi singur în gând nu înseamnă a fi pasiv ; Rădăcinile puternice induc mai curând ideea de vigoare şi (de ce nu?) de înălţare ; Faptul de a detesta războaiele, care nu contrazic ideea de pasivitate, ci pe cea de pace si împăcare, înseamna a te implica.
Cu privire la familiaritate :
Am avut sentimentul că ea indică pe acest site o formă de camaraderie între cei pentru care poezia, şi scrisul în general, contează. Nu văd nimic nepotrivit în această formă de adresare. Si apoi nu ne cunoaştem toţi în viaţa reală, ca să ţinem cont de vârstă, titluri, trăiri personale.
Sigur, derapajele sunt cu totul altceva
După mine, ultimul vers susţine perfect poemul, care e unul cu impact.
Aş avea însă rezerve cu alte 2-3 versuri. De exemplu : A nu vorbi singur în gând nu înseamnă a fi pasiv ; Rădăcinile puternice induc mai curând ideea de vigoare şi (de ce nu?) de înălţare ; Faptul de a detesta războaiele, care nu contrazic ideea de pasivitate, ci pe cea de pace si împăcare, înseamna a te implica.
Cu privire la familiaritate :
Am avut sentimentul că ea indică pe acest site o formă de camaraderie între cei pentru care poezia, şi scrisul în general, contează. Nu văd nimic nepotrivit în această formă de adresare. Si apoi nu ne cunoaştem toţi în viaţa reală, ca să ţinem cont de vârstă, titluri, trăiri personale.
Sigur, derapajele sunt cu totul altceva
Pe textul:
„pasiv" de Cristina-Monica Moldoveanu
0 suflu
ContextO scriere la care mi-a făcut plăcere să întarzii. Şi pentru aducerile aminte, şi pentru imaginile care le induc.
Notă : Apropo nu atât de o ortografie corectă, care e întotdeauna de dorit, cât de susceptibilităţi legate de ortografie, « şi » are aici valoare enumerativă, cumulativă.
Notă : Apropo nu atât de o ortografie corectă, care e întotdeauna de dorit, cât de susceptibilităţi legate de ortografie, « şi » are aici valoare enumerativă, cumulativă.
Pe textul:
„pe pielea nudă îmbrăcam un pieptar fără să știu că" de Stanica Ilie Viorel
0 suflu
ContextPurtătoare a unor valori pot fi atât persoanele tinere cât şi cele în vârstă, de orice culoare. Dar numai în democraţie, neştiinţa explozivă a câtorva tineri, titlurile arogante a câtorva vârstnici, criteriile de culoare exacerbate pot fi împiedicate să ne blocheze orizontul.
Am fost îndeosebi receptivă în acest articol la ideea de democratie.
Am fost îndeosebi receptivă în acest articol la ideea de democratie.
Pe textul:
„Spectacol clasic sau un performance cu un singur actor/actriță care după 2 ore de liniște se ridică și stinge lumina?" de Bogdan Geana
0 suflu
ContextImi place mult poemul. Are firescul cu care se petrec toate şi ceva din necosolarea cu care rămânem.
N-aş putea însă spune că ultimele două versuri din prima strofă au aceeaşi forţă ca primele două.
Si la strofa a treia mă intrigă puţin succesiunea celor câteva vise « Pe care încă nu mi le-au furat » şi a sperantelor care « mi-au fost ucise ». Recunosc însă că primele două versuri de la această strofă se înscriu firesc în continuarea poemului , dupa cum ultimele două versuri pregătesc frumos finalul. Curios !
Acestea sunt însă mici cârcoteli în comparaţie cu impresia de ansamblu atât de plăcută.
N-aş putea însă spune că ultimele două versuri din prima strofă au aceeaşi forţă ca primele două.
Si la strofa a treia mă intrigă puţin succesiunea celor câteva vise « Pe care încă nu mi le-au furat » şi a sperantelor care « mi-au fost ucise ». Recunosc însă că primele două versuri de la această strofă se înscriu firesc în continuarea poemului , dupa cum ultimele două versuri pregătesc frumos finalul. Curios !
Acestea sunt însă mici cârcoteli în comparaţie cu impresia de ansamblu atât de plăcută.
Pe textul:
„Niciun drum " de Dinulescu Carmen-Alina
Recomandat0 suflu
Contextarticolul mi-a creat disponibilitatea de a asculta acest gen de muzică, o disponibilitate de care nu mă mai credeam în stare. În ce priveşte culisele unui mare succes, da, ele pot fi pe când de incitante, pe atat de instructive!
Pe textul:
„there is no dark side of the moon really, as a matter of fact it’s all dark – 50 de ani" de Bogdan Geana
Recomandat0 suflu
ContextModul de a vedea lucrurile pe care îl semnalaţi nu e de dată recentă şi e deci bine distribuit la toate categoriile de vârstă. Ce e sigur e că el nu are nimic de-a face cu « buna funcţionare a societătii », « cu randamentul acesteia ». Are însă de-a face cu « maximizarea utilitătii », pe un termen mai mult sau mai putin scurt. Maximizarea pentru ei, nu pentru societate. Paradoxul e că deţinătorii acestei practici şi acestei gândiri (care pe bună dreptate vă intrigă) sunt şi cei care se plâng cel mai mult de nedreptatea din lume şi de răutatea semenilor.
Pe textul:
„Despre confuzia prin care norma apare ca normalitate" de Cristina-Monica Moldoveanu
0 suflu
ContextAm citit cu un interes amuzat naraţiunea ; cum era şi de aşteptat într-un fel, acesta fiind şi rolul ei
Saltul spre morală însă mi s-a părut cu adevarat spectaculos. Ce frumos se lasă naraţiunea cuprinsă în morală ! Iar complicitatea perfectă a cuvintelor aproape că îti taie respiraţia.
Recunosc pe de altă parte că acel « scârboasă » l-am perceput ca fiind atât în afară de text cât şi de context.
Saltul spre morală însă mi s-a părut cu adevarat spectaculos. Ce frumos se lasă naraţiunea cuprinsă în morală ! Iar complicitatea perfectă a cuvintelor aproape că îti taie respiraţia.
Recunosc pe de altă parte că acel « scârboasă » l-am perceput ca fiind atât în afară de text cât şi de context.
Pe textul:
„Bradul și pinul" de Rodean Stefan-Cornel
0 suflu
Context Imi place mult titlu. Serveşte bine textul în termeni de contrast. Dar şi de consonanţă. Si mă gândesc mai ales la foarte inspiratele versuri : “plîngeam așa ca prostul peste planetă”, “ca o vomă de înger”.
Pe textul:
„ochiul dogmatic" de Liviu Nanu
0 suflu
ContextO poezie cu imagini îndrăzneţe dar nu căutate, care se încadrează fără eroare şi fără drept de appel într-o viziune care spune ceva.
Pe textul:
„cherem" de Ottilia Ardeleanu
Recomandat0 suflu
ContextAm vrut să spun : Nu mai mult însă decât « singurătatea »
Pe textul:
„fără aer" de Ottilia Ardeleanu
Recomandat0 suflu
ContextDa, finalul e puternic, chiar brutal. Nu mai puţin însă decât « singurătatea ». Si apoi ce putea face şi aceasta în faţa unui rival atât de graţios şi empatic cum e aerul .
Imi place. Acel ceva care trece de cuvinte îşi face întotdeauna simţită prezenţa în poemele tale.
Imi place. Acel ceva care trece de cuvinte îşi face întotdeauna simţită prezenţa în poemele tale.
Pe textul:
„fără aer" de Ottilia Ardeleanu
Recomandat0 suflu
ContextPoezia transmite o împăcare cu atat mai frumoasă cu cât îţi lasă, nu ştiu cum, dreptul de a fi tulburat. Mă bucur că cineva poate scrie aşa.
Pe textul:
„azilul de semne 37" de ana sofian
0 suflu
ContextApropo de faptul că timpul ar putea fi privit din mai mult de doua perspective. De ce nu ? Cu atât mai mult cu cât el nu există în sine, separat de lucruri.
Un lucru, pe de altă parte, exista ca agent, ca receptor şi ca referent, ceea ce înseamnă că poate fi un « eu », un « tu » si un « el », fiecare cu perspectiva proprie. Personal, nu aş merge mai departe de aceste trei perspective, care corespund celor trei ipostaze posibile ale unui lucru. Altfel risc sa ma pierd într-o multitudine de lucruri. E însă o chestiune de opţiune.
Mulţumesc pentru trecere. Si un An Nou minunat !
Un lucru, pe de altă parte, exista ca agent, ca receptor şi ca referent, ceea ce înseamnă că poate fi un « eu », un « tu » si un « el », fiecare cu perspectiva proprie. Personal, nu aş merge mai departe de aceste trei perspective, care corespund celor trei ipostaze posibile ale unui lucru. Altfel risc sa ma pierd într-o multitudine de lucruri. E însă o chestiune de opţiune.
Mulţumesc pentru trecere. Si un An Nou minunat !
Pe textul:
„Durata bergsoniană şi fenomenul dublei prezenţe" de Dolcu Emilia
Recomandat0 suflu
ContextE poezie în acest poem! În sensul cel mai curat al cuvântului!
Cât despre nostalgia „fără regrete” care răzbate din text, nimic de spus. Nicio formă de nostalgie nu e exclusă! Și totuși cât de perfect susține ea „norul gigantic de pe cer”. Nor care e pe cât de gigantic pe atât de stupid, dacă ne gândim că nu servește nimănui și la nimic.
Putem, sigur, datora orice, chiar și origini. Mai contează și în ce moment o spunem.
Cât despre nostalgia „fără regrete” care răzbate din text, nimic de spus. Nicio formă de nostalgie nu e exclusă! Și totuși cât de perfect susține ea „norul gigantic de pe cer”. Nor care e pe cât de gigantic pe atât de stupid, dacă ne gândim că nu servește nimănui și la nimic.
Putem, sigur, datora orice, chiar și origini. Mai contează și în ce moment o spunem.
Pe textul:
„U.R.S.S." de Bot Eugen Iulian
0 suflu
Context