Bradul și pinul

Cu scuze pentru deranj, reiau (cu „copy-paste”) ceea ce am scris în comentariul la fabula „Peria și hârlețul”, în 29 oct. 2019 (comentariu trecut atunci la „OffTopic”.

Textul de mai sus este o fabulă și, după cum se știe, fabula nu este poezie, nu aparține genului liric (ea presupunând un narator „neutru”). Mai mult, nici măcar nu este obligatoriu ca fabula să fie scrisă sub formă de versificație, ea poate fi și în proză. Am încadrat fabula mea la „poezie”, deoarece nu am avut o altă opțiune mai apropiată de realitate. De aceea, dacă tot se lucrează acum la noul format al site-ului, propun ca, pentru viitor, să se rezolve și această situație.
Cu deosebit respect.
Cornel Rodean

Eventual, în plus față de ceea ce se propune acum în noua variantă a site-ului, pe lângă, poezii, proză, articole, eseuri, multimedia, personale, concursuri, s-ar putea include și „alte genuri/specii”.

Este interesat și bine scris, dar am o nedumirire - cum să fie fabulă, din moment ce morala e trasă către latura negativă, nedorită? Fabula trebuie să aibă un mesaj bun, acest text e aproape un pamflet, o satiră. Mai cred că ai fi putut să scrii morala bună, adică faptul că înfățișarea, exteriorul, podoabele și fasoanele inutile nu au preț precum răbdarea, tenacitatea, înțelepciunea. Că pot fi chiar periculoase, cum ai scris de fapt în text, dar puteai pune la sfârșit.Și alte astfel de aspecte cu adevărat morale, ce rezultă din textul tău. Doar concluzia pe care o tragi este forțată și rea, restul merge. Morala bună ai strecurat-o în prima parte.

Am omis să spun - concluzia pe care o tragi, chiar așa negativă cum este, mi se pare trasă de păr, e fie falsă, fie greșită logic sau exagerată.

fabula. Întîmplător am descoperi-o, în urma comentariilor. Propunerea dumneavoastră, din comentariu, o consider justă, probabil pot fi și alte opțiuni. Morala e perfectă.

Stimată doamnă Cristina Moldoveanu,
Aveți dreptate când spuneți că textul de mai sus este o satiră, dar asta nu exclude să fie, în același timp, fabulă. Dimpotrivă, din câte cunosc eu, prin definiție, o fabulă trebuie să satirizeze anumite moravuri, deprinderi, mentalități.
Într-adevăr (iar aveți dreptate), morala fabulei mele este „negativă”, „rea” (sunt cuvintele dumneavoastră), dar tocmai asta am urmărit, am încercat să fac un pic de haz de necaz pentru că, după cum spuneau strămoșii noștri, „Ridendo castigat mores”.
În schimb, nu aș fi de acord cu dumneavoastră când caracterizați concluzia finală ca fiind „greșită logic”. De fapt, toate cele trei aspecte ale moralei se bazează, logic, pe dublul înțeles al unor cuvinte. Mai concret, în prima parte, în narațiune, se vorbește, la propriu, de „tăiat”, de „scoarță”, de „cioplit”, cu referire la copaci, iar în morală aceste trei cuvinte sunt „întoarse” cu sensuri figurate, făcând trimitere precisă la apucături umane reprobabile.
În fine, dacă acest paralelism vi se pare „forțat”, îmi pare rău, asta e...
Cu prețuire,
Cornel Rodean

Bine, credeți cum doriți, dar căutați în orice dicționar definiția fabulei și veți vedea că eu am dreptate, în timp ce dvs. trageți concluzii pesimiste care îndeamnă la rău sau la acceptarea răului; aceasta m-a deranjat și de aceea am intervenit; este o antifabulă dacă doriți, sau o satiră, dar care nu moralizează ca fabula din dicționar, ci demoralizează. Concluziile nici măcar nu sunt corecte, în opinia mea. Sunt mulți tineri ”șmecheri” care adoptă idei negative de acest gen drept principii. Nu aș fi intervenit dacă fabula nu ar fi fost corectă și cu miez în prima parte, din care rezultă, cum am explicat, alte concluzii. Oamenii mai puțin cizelați intelectual pot trage concluzii rele - care de fapt nu rezultă logic - ci eventual figurat, cum ați spus, dar pe alt plan de idei, din ceea ce spuneți la sfârșit. În mod evident bradul frumos este necioplit și prost și vanitos și îl atacă pe pin, care îi răspunde înțelept și blajin, cu puțină ironie, după ce este insultat de către brad pentru cum arată, ceea ce numai bădăranii fac. Nu rezultă de nicăieri că omul drept și harnic e tăiat. Și nici că pinul e prost, deci mai rezistent. Concluzia trei e cam la fel cu unu și nu rezultă logic și de fapt fără inhibiții și maniere este bradul, nu pinul. Chestiunea cu scoarța e ambiguă și putem doar presupune că se referă la nesimțire, dar tot bradul e nesimțit și pinul cumpătat. Pinul e mai rezistent, nu mai nesimțit. Repet, concluziile care rezultă logic sunt altele și sunt de fapt o morală bună. Și acum, multe scuze și iertare că v-am bătut la cap, am vrut doar să clarific, să mă fac mai bine înțeleasă, ca o babă cicălitoare. Nu voi mai interveni, nu am avut intenția să vă fac praf poezia sau să mă periez pe mine, ci să evidențiez ceva ce mi s-a părut mie incorect. Dar mulți pot gândi ca dvs. fiindcă văd mai degrabă partea goală a paharului. În viață se întâmplă adesea invers ca în fabula dvs. - adică pinul e tăiat, dar acest lucru e mai demoralizator ca fabula dvs.

Revin, nu se întâmplă adesea, ci uneori, datorită unor ”brazi” cu idei greșite.

Am citit cu un interes amuzat naraţiunea ; cum era şi de aşteptat într-un fel, acesta fiind şi rolul ei
Saltul spre morală însă mi s-a părut cu adevarat spectaculos. Ce frumos se lasă naraţiunea cuprinsă în morală ! Iar complicitatea perfectă a cuvintelor aproape că îti taie respiraţia.
Recunosc pe de altă parte că acel « scârboasă » l-am perceput ca fiind atât în afară de text cât şi de context.

Doamnă Emilia Dolcu, vă mulțumesc pentru aprecieri. Apropo de „scârboasă” în „text” și „context”, așa este, se pare că acest cuvânt nu sună prea bine în text, deși am plecat de la o realitate, exagerată puțin (potrivit wikipedia, scoarța pinului „formează un ritidom gros cenușiu”), dar în context am vrut să accentuez acea parte din morală referitoare la succesul pe care îl au în viață unii oameni cu „scoarța groasă” (conform DEX „obraz de scoarță = om necioplit, lipsit de rușine”).
Doamnă Cristina Moldoveanu, faptul că analizați atât de atent textul de mai sus mă onorează.
L.I.M., mă bucur că v-a plăcut.
Domnule Geană, mulțumesc pentru receptivitate.
Al dumneavoastră, al tuturor,
Cornel Rodean