Poezie
Savanții
Fabulă
2 min lectură·
Mediu
Acum mulți ani, Esop, Alexandrescu
sau La Fontaine (mai nou Marin Sorescu)
și-alți scriitori din cele patru zări
ne-au povestit mulțime de-ntâmplări
cu animale, păsări și insecte
(și cu obiecte),
ce ar fi trebuit să aibă-efecte
și-asupra celor ce suntem bipezi.
Dar, de curând, niște savanți englezi
ne-au dat cu-emfază vestea
că toate-acestea
s-au petrecut pe dos;
exemple sunt mai jos.
În primul rând,
nici gând
că vulpea ar fi fost șireată;
de fapt era înapoiată
și nu l-a păcălit pe urs,
evenimentele chiar invers au decurs.
La fel, ea nu-l putea fura pe corb,
că-acesta nu era nici prost, nici orb.
În ceea ce-o privește pe furnică,
nu ea a fost cea harnică, adică
cerșea tot timpul de la greier,
ce-avea, pe lângă bogăție, creier,
nu doar talent;
era destul de evident!
Și falsuri similare,
bizare,
chiar hilare,
ușor de demontat
s-ar mai fi demonstrat
cu calul și măgarul,
copoiul și ogarul,
un bou și un vițel,
cu leul – vai de el! –
sau lupi și oi și alte vietăți.
Dar s-au făcut mari nedreptăți
și cu obiecte neînsuflețite
(ciocane, cuie și cuțite)
etcetera etcetera...
mai rar așa ceva!
.....................................
Ce-au spus cercetătorii nu-i surpriză,
fiindcă toate-acestea au o miză,
iar pentru noi, concluzia finală
e că savanții nu mai au MORALĂ!
032525
0
Originalitatea ei, constă, cred, în faptul că se pune la îndoială, nu de către autor, ci de către savanți, conținutul unor fabule celebre.
Autorul, ca un bun epigramist, termină textul cu o poantă: iar pentru noi, concluzia finală/e că savanții nu mai au MORALĂ!
Textul, ca orice fabulă de bună calitate, se reține ușor. Acum, când termin acest comentariu, îmi dau seama că o pot recita aproape fără greș.
Pentru că mi-a plăcut textul vreau să-l fac mai vizibil