U.R.S.S.

ce o sa faca ramasita acestui imperiu. as fi vrut sa zic ca nu mi pasa. dar guvernarea lor viseaza pe cai verzi, napoleoni morti. mie o astfel de nostalgie nu mi place.

Valentin, cu părere de rău o spun, dar nu ai înțeles nimic, absolut nimic din textul de mai sus. Nu e vorba de nostalgie, ci de niște realități, realități palpabile. Asta e, unii își pun întrebări, alții pun doar etichete sau dau verdicte.

Mulțumesc de trecere și pentru semn.

Eugen

14.05.2014;
08:04.

Cât de gigantic ar fi norul, oricât ar sta el pe cer, până la urmă tot se destramă, imperiile la fel. Dar cel despre care faci vorbire nu se va lăsa cu una cu două.
Oricum ecuația aceasta cu mai multe necunoscute va fi regretată, dar la bătrânețe. Bătrânii întotdeauna regretă tinerețea, oricum ar fi fost ea.
Oare "octombrelul" era un fel de șoim al patriei?
Credeam că mama lui Nikita a fost doar rusoaică (oare nici Lenin n-a fost chiar rus?) Cred că, spre rușinea mea, am niște goluri în direcția asta.
Un poem interesant și pentru mine, văd, instructiv.

pentru parintii nostri nu am decat respect, au muncit, si cred, si au crezut in noi. parintii nostri drepti. stiu, nu partidul a facut ce a fost facut bine pentru tara, omul care ne e drag a facut. dar regret ca ne am lasat pacaliti spre altele, si sunt vehement din cauza fatalismului de dupa razboi. nu pot sa neg sau sa aprob imperiul sau republica romana, dar e prea aproape RSR si inseamna mult pentru noi sa schimbam in mers inertia.

Domnule Nicolae Tomescu, mulțumesc pentru citire și interpretare. Nu sînt chiar așa de mari acele goluri.

Valentin Ionuț, ceea ce spui tu, este „corect” și mai ales „adevărat”. Pentru că au mai spus-o și alții. Și pentru că asta e părerea majorității, o părere „generalizată”. E tot ce vrei tu, dar nu poezie, nu poezia mea, care mă exprimă pe mine. De asta am și făcut afirmația de mai sus, că nu mă înțelegi. Nu, poezia nu trebuie să fie „corectă”, nici „adevărată”, ci una care să te exprime pe tine.


Eugen
16.05.2014;
21:14

E poezie în acest poem! În sensul cel mai curat al cuvântului!

Cât despre nostalgia „fără regrete” care răzbate din text, nimic de spus. Nicio formă de nostalgie nu e exclusă! Și totuși cât de perfect susține ea „norul gigantic de pe cer”. Nor care e pe cât de gigantic pe atât de stupid, dacă ne gândim că nu servește nimănui și la nimic.

Putem, sigur, datora orice, chiar și origini. Mai contează și în ce moment o spunem.

Nu e mai „stupid” norul acela decât lumea de pe pământ în care locuim, Emilia.
E un fel de retrospectivă aici, și nu nostalgie. Nu regret perioada aceea, ci încerc să mă analizez pe mine prin intermediul perioadei sus-amintite. Pentru că e o evidență (cel puțin, pentru mine), că sunt diferit față de indigenii din aceeași generație.

Mulțumesc de trecere și pentru semn

Eugen


22.05.2014;
16:30