Aburi*

Frumos. După ce mângâie o vrabie moartă, mama își mângâie feciorul cu păr grizonat. Situatie tulburătoare, scrisă concis și precis. Vrabia nu mai zboară spre cer, în schimb, zboară aburii.
Bravo!!!

Tamara, iti multumesc de trecere si pentru apreciere.
numai bine

se spune ca sufletul e un fel de abur, deci practic vrabia,desi moarta, se inalta totusi la cer. Uneori, in momentul \"trecerii dincolo\" se petrece o \"permutare\" a spiritului celui mort, se imbina cu aburii de ceai, fiind el insusi un abur si asa, se inalta, ajutandu-se unul pe altul, la cer.

parca mangaierile mamei anuleaza moartea, realizand un salt in transcendenta...un poem foarte interesant...centrul lui este mama (simbol al intoarcerii la o sursa primordiala)...capabila sa *inteleaga* neintelesul si sa traiasca stari esentiale, cosmice, universale...tacand...frumos poem!

Tu ai văzut mai departe de vrăbiuțele care nu mai zboară, aburii de ceai care se ridică la cer.Eu, Djamal, m-am întrebat ce poate să fie mai trist pentru o mamă decât să mângâie firele albe ale fiului său.

Cu prietenie,
Victor

iti multumesc de citire si pentru semn, imi face placere
fiecare trecere a ta prin textele mele
multa stima

o poezie-relatare simplă, \"fara \"E\"-uri (adica artificii inutile)\", așa cum remarca colegul Adrian Suciu.
mi-o plăcut întreaga desfășurare, creionată cu blândețe și înțelepciune.
nu de mult, am trecut (și yo) prin acești \"aburi\" (http://www.agonia.ro/index.php/poetry/1764286/poezie.%20cu%20ochi%20de%20felină)
frumos.

cu stimă, Cornel Ștefan Ghica

... vorbesc cuvintele acestui poem simplu, adevărat și de valoare. Ce se putea spune despre text a fost spus, dar mă repet spunând că simplitatea aduce valoarea și iat-o confirmată de acest poem straniu de simplu...
\"își trece palma
prin firele mele de păr albe
tăcând\"
frumos!
Cu sinceritate,
Teodor Dume,

Mahmoud,
Ceva deosebit! Nu cred că dacă aș pune o notă, ar conta mai mult decît dacă spun ceea ce spun, și anume, că am rămas pe gînduri după lectură. Multă inspirație în continuare!

Nicolae Popa, fii si tu mai darnic, iti multumesc de citire si pentru aceste putine cuvinte dar suficient de graitoare.
multa stima

mircea lacatus, iti multumesc de simpaticele tale cuvinte,
ma bucura mult aprecierea ta.
victor tarana, ioana matei, va multumesc petru citire si perceptie.
va mai astept
cu multa stima

Adrian Suciu, va multumesc mult pe trecere si pentru apreciere. incantat de primul semn pe pagia mea si sunt onorat de aceasta vizita.
respectele mele

Cornel Stefan Ghica, Teodor Dume, va multumesc pentru tecere
si frumoasele cuvinte.
multa stima

Cred că e nu urlet. Trecerea vieții e pustietatea sufletului. Mama bătrînă, eu bătrîn, vrabia moartă... Timpul devine presant... Așteptăm. M-a mișcat profund.

iti multumesc de citire si pentru semn.
te mai astept cu drag

erate
pentru trecere in loc pe trecere si pagina mea in loc pagia mea.
mii de scuze