Geamăt*

Care este tema filosofică tratată în acest text? Îmi pare rău, se pare că am o lacună și nu identific un concept filosofic în această poezie.

Sigur că da,poemul de față ne pune să zăbovim mai mult asupra cuvântului rostit și să-i căutăm tainele ascunse, apoi să medităm asupra mesaj. Din punctul meu de vedere înțeleg fenomenul ploii transpus filosofic interpretativ
și mi se pare clară viziunea autorului, greșesc sau nu, domnule mahmoud?
\"o femeie cu părul lung/și zburdalnic/își adună oasele deșirate/ridică mâna/ca un geamăt/ spre cer//din tălpile sale desculțe/cad ploi\"
Cu sinceritate,
Teodor Dume,

Domnule Paul Bogdan, Teodor Dume va multumesc de trecere si pentru pareri.
multa stima

Geamătul îl percep aici ca o tristețe exacerbată, un țipăt paroxistic, din care “cad ploi” neîncetat – lacrimi multiplicate- .
Mâna întinsă spre cer mi-o imaginez ca un simbol al neputinței, ca o rugă cutremurătoare în van.
Cu părere de rău, nu văd nicio nuanță filozofică, nicio idee, sintagmă, gândire care să fie transpuse în acte filozofice.
Cu prietenie, Răzvan.

V-am adresat acea întrebare cu un motiv anume. Ați încadrat poezia la \"texte filozofice\".
Dacă folosim exclusiv sensul de \"cugetare\" pentru a defini filosofia, nu cred că vom găsi un text în istoria literaturii care nu s-ar putea încadra în categoria \"texte filosofice\". De obicei, autorii gândesc când scriu sau... mă rog, cugetă.
Vă rugăm să încadrați textele corespunzător. Nivelul de acces presupune și abilitatea de a folosi cu discernământ opțiunile oferite.

va multumesc de trecere si pentru semn.
cu stima

Cred că e vorba de sentimente profunde, ascunse în tainele pe care numai femeia le poartă. Iar ploile care cad sînt lacrimi, ascunse după deșirarea oaselor.

Liviu, multumesc de citire si pentru semn.
cu stima