Frenezie*

Ca de obicei un poem împlinit, mesaj, continuitate...
\"doar atunci/ îmi voi desface palmele/și voi bate din aripi/continuu/în inima
ta\"
Text citit cu plăcere
Cu sinceritate,
Teodor Dume,

iti multumesc de citire si pentru apreciere.
cu stima

Mi-a inspirat ceea ce spunea Da Vinci despre sculptura, ca formele exista in piatra dintotdeauna, sculptorul le scoate doar la iveala. Apoi, genialitatea e intotdeauna simpla. Nu merg pana acolo, dar m-a uimit cum ai reusit atat de simplu sa scoti frumusetea asta la iveala. Cel putin pe mine m-a atins.

incantat de trecere, iti multumesc pentru apreciere.
te mai astept
cu respect

faci ce faci si atingi acea coarda care ne face sa tresarim..si chiar reusesti sa surprinzi inefabilul..si chiar iti vine sa taci si adulmeci doar trairea.
ai reusit sa faci ca acesta seara de sfarsit de saptamana sa-si atinga coarda sensibilitatii si a iubirii.
cu drag de dragul cuvintelor tale

ioana matei, Lacatus Daniel, ma bucur ca v-a placut poemul, va mai astept cu drag
Djamal

ioana, iti multumesc de citire si pentru apreciere.
ma bucur nespus de mult c-am reusit sa-ti fac seara de sambata sa-si atinga coarda iubirii.
incatat de vizita
numai bine

Un poem plin de sensibilitete a carui dulceata reuseste sa nu ma imbolnaveasca de diabet...Mi-a placut in mod special ambivalenta dragostei din text in care nu se stie cine naste si cine este cel nascut.

Stancu, iti multumesc de trecere si pentru semn.
cred ca este prima ta vizita pe pagina mea
esti binevenit oricand

e o forfotă mare
miliarde de păsări
se adună în stoluri
în palmele mele – Un poem concentrat, chiar dacă versurile sunt foarte scurte, semnificația cuvintelor și înțelesul lor au un mare rol aici. E o forfotă mare – momentul când totul capătă alte dimensiuni, când parcă și cerul își trimite spre palmele ce cuprind, spre palmele ce simt și mângâie miliarde de păsări. Palmele au un mare rol, palmele pot iubi mult mai profund, decât cuvintele. E poate aici momentul culminant al trecerii de la starea de extaz a conceperii, spre cealaltă stare, care e tot o formă de extaz, dar sub altă exteriorizare cea a durerii.

sunt în travaliu acum
strâng din dinți și tac – momentul culminant, nu numai al poemului, dar mai ales a mesajului ce se vrea transmis, fiind un poem de dragoste, masculinizat, iau acest amestec ca o curiozitate a trecerii prin stare în locul celei ce poartă această sarcină. Dar aici mai poate fi și altceva, e un fel de a ascunde dragostea, e un fel cifru…o dragoste pentru care ai luptat, iar așteptarea ei e ca un travaliu, dar e o stare plăcută, ți-o însușești ca poet. Versurile redau imaginea, dar dincolo de acestă imagine, în spatele tabloului e cu totul altceva ( așa cred eu, sau e doar interpretarea mea, e libertatea mea de cititor)

tac până îți voi auzi
primul strigăt
până îți voi da
prima gura de lapte- da, și aici, acel strigăt, e din nou momentul ce culminează cu nașterea ar crede unii, dar eu vreau să cred cu totul altceva, că acesta ar fi de fapt momentul dăruirii totale, că te simți ca un copil în acea încleștare

doar atunci
îmi voi desface palmele
și voi bate din aripi
continuu
în inima ta – starea de relaxare totală, inima, palmele desfăcute, aripile pentru un nou travaliu, un nou zbor, pentru un nou strigăt.

E doar o interpretare. Citisem poemul la apariția lui, dar timpul nu mi-a permis atunci să mă exprim. Am tot căutat să-i dau un alt nume poemului, pentru mine poemul parcă pierde din filozofia lui cu acest titlu. Îmi vine ceva în mint , dar s-ar părea că sunt eu prea exaltată, ce zici de : Frenezie?

Maria, iti multuesc de trecere si petru apreciere, semnul tau intotdeauna e diferit si profund, ai vazut o alta latura nevazuta de altii, probabil aveti drepatate toti.
Fiecare cititor e liber sa vada ce vrea in poezie, eu doar sugerez si scriu ce mi se inspira
Ti-am urmat sugestia referitor la titlu.
cu multa stima si respect
Djamal

versul, bine structurat și susținut de metafore, gravitează în jurul stării de travaliu necesară oricărei iviri pe lume; tematic, este prezentă ideea că natura umană își are propria sa logică a ființării și devenirii de sine potențată de sentimentul iubirii materne
aprecieri,
amalia

frenezia ar putea sa insemne fiorul (efervescenta) celui ce simte chemarea de a scrie poezie, \"miliarde de păsări\" alternativele inspiratiei ce poarta vrerea definirii zborului...iar
\"îmi voi desface palmele
și voi bate din aripi
continuu
în inima ta\"
o plecare/ramanere a creatorului in propria creatie...ca o nastere...

iti multumesc de citire spentru aprecieri.
multa stima

mi-a placut perceptia ta, iti multumesc de revenire.
cu respect