dinu decuble

cîteva străzi mai încolo drumul întîi ca într-un chenar neterminat de bucuria că ești aproape de casă. de casa ta a celor ce au fost.

nimic azi doar pisici care te leagă fin e imposibil să nu te prostească adormi devii inutil. P.S. aștept mîine cîinii P.S. voi?

cîteodată picioarele mîinile dar și capetele sunt două. răsuflu o dată de două ori respir.

corpul nu-l poți rata niciodată. se face frig dar îl țintești e singurul care a rămas viu. îl lovești cu plăcere să se aplece umil de atîta carne în plus.

vine un moment în care nu mai reziști începi să întinzi indiferent untul pe pîine un dumicat doi dumicați în timp ce ochii spală totul pînă la orizont toți caii din priviri. și nici nu știi că

sora mea mare avea de fiecare dată cînd mergeam, vara la bunica o bluză roșie gen scufița roșie - e drept ascultam multe povești pe atunci - și o pungă în care ea vomita mai tot timpul. luam

te trezești și arunci cu o piatră în apă s-a făcut dimineață

încerci să fugi cu doi cai în priviri cînd nimic nu mai este de ascuns și nimic de spus. gîndește-te: corpul tău s-a întins la soare ca o piele de pămînt arsă și înfundată în care nu se mai

eu te iubesc doar atît: de la un deget la altul pe numărate pînă te voi măsura toată să-ți încap în șotron aruncă în mine cu pitre viu colorate calcă-mă strîmb cu glezna sucită și cazi și

uite o gură goală fără mușchi nu te gîndi nu te uita, uită și imaginează-ți că nu-ți spun nimic . tu nu exiști pentru mine doar eu eu transformîndu-te în carne albă de guguștiuci

sunt o mie de oameni la un loc cît să se întoarcă măcar unul în mine și să strige cu buzele moi: trăiesc un pic. pînă atunci mă privesc cu multe fețe și gurile se deschid intrînd adînc în

în fiecare zi împart sîngele cu o femeie ne culcăm palmele în mîini așa moi sunt. fugărim copiii neveniți încă să-i prindem cu gura de gleznele mici să-i mușcăm roșu aprins. ne întoarcem spre

o mie de sîni galbeni îmi împung carnea în tîmplă femeile mor în proprii copii nicio dorință doar cîinii sfîșîind cercul unui fost sărut mă strîng în gît mă leg de pumn îmi vîr jumătate de

e vară se desface carnea în mii de bucăți femeile se îneacă senzual în fîntîni fără apă au buzele întredeschise în jurul lor cresc cercuri galbene de unde ies șerpi ispititori cu sîngele

aerul s-a făcut praf au început să se încrețească ochii se usucă sărutul în carnea din gură. ia-mi cele două mîini găurite din piept să se spînzure singure de caligrafia frîntă a aerului puțin.

îmi iau vînt trîntesc jumătate de cîine din cer mama stă cu brațele încrucișate tata scîrțîie balansorul și afară e și mai cald se fac ochii injectați cu două mîini să fie ținuți și capul și

bag o țigară în gură o fumez pînă la mîini cu sete arde atît de tare soarele pămîntul s-a cojit și a început să fie mîncat din mijloc niciun vulcan azi poate mîine poate peste cîinii de pe

mama e acum acasă bucuroasă că poate mînca din mine, ca atunci cînd eram mic, laba piciorului îmbrăcată în alb, iar eu, ei sînii de la brîu în sus pînă la măduva spinării. ne strîngem în brațe

fiecare dimineață arăta ca un cadavru retezat îi lipseau dinții timpul șchiopăta într-un singur picior și mai era un singur ceas. se făcea întuneric nu mai vedeam nimic

mă plimb cu tine de mînă în parc și aici e așa cald la amiază aș vrea să-ți spun ceva să scuip pămîntul din gură dar soarele țintește aleile cu reîncarnări albe nu pot să fac nimic îmi ard

o mulțime de oameni se nasc în fiecare zi în preajma umărului tău tatuat cu șerpi neterminați

ești ușor nefericit după ce ți-ai astupat urechile să nu mai auzi zgomotul din jur. asculți zvîcnetul tîmplei cum bate fără niciun ecou în cimitirul de alături unde zace acum doar un

uneori mai ești atins din întîmplare de un braț care a apărut și se va pierde la fel de ușor prin mulțime rămîne căldura lui acolo în mintea ta ca un puric pișcînd îndesat vrei să-l scoți și