sora mea mare

sora mea mare avea de fiecare dată cînd mergeam, vara la bunica o bluză roșie gen scufița roșie - e drept ascultam multe povești pe atunci - și o pungă în care ea vomita mai tot timpul. luam veșnic același autobuz rablagit de la peronul 3 al autogării îmbulzindu-ne pe scaunele jerpelite din vinilin peste nea Grigoriu, șoferul să prindem un loc. și să ne holbăm în geamul prăfuit peste dealurile cu arătări. pufăind ca un balaur pe moarte mașina zdrăngănea cumplit sora mea se făcea galbenă la față mă strîngea tare de degetul mic și mie mi-era cumva frică să nu verse pe mine și îi băgam capul cu totul în pungă. da chiar părea un pic caraghioasă dar era pentru amîndoi mult mai bine așa.