dinu decuble

nu plouă e doar o impresie de cînd mintea ta a luat-o razna a fost așa mult soare poți să bagi mîna în tine e cald și ud afară a plouat doar în vis niște cai nechezau se ridicau în două

unele lucruri ar trebui să ajungă unui om. o casă o masă un pat o femeie. nu neapărat în ordinea asta. poate fi o femeie la început. sau o masă. unde să-ți sprijini capul în mîini și s-o

a mîncat a băut și s-a gîndit puțin cu privirea aiurea ochii la culoare gri. în timp ce mesteca a rîgîit ușor. nu era mare lucru viața asta multă muncă trecerea anilor necazuri și

plouă înghițim pîini. noi le pictăm întîi pîinile ca și cum le-am plînge în joacă nițel. și hristoșii se joacă cu mîna la gură rîzînd ca niște domnișoare îmbujorate. ei joacă cu tălpile

mie mi-e dor de iubita mea cu copii coborînd din ochi în burta cît mai mulți așa vie privirea ei. de trecutul meu din care nu mai țin minte decît mirosuri culori, verzi intâi, apoi

am carne hai la carne strig să mîncăm. vă iubesc pe toți pe mama pe tata pe iubita mea cu ochii rotunzi priviri alunecoase și carnea ascunsă făcîndu-se roz.

vezi cum se desfac palmele în unele momente de tăcere. te uiți la ele abia le recunoști.

iată ziua ca un rinichi galben grăbit. îmi sug lacom degetele după ce-am înghițit o bucată de friptură le ling pe ascuns. ceilalți discută la un pahar de bere și se fac că nu mă văd. ziua

chiar acum bag în gură o felie de back rolls și o crănțăn fără să mă gîndesc la nimic aud doar cum explodează bucățile de pîine uscată în timp ce limba trimite spoturi luminoase de salivă să

închide ochii ești obosit pieptul tău e un cavou imens în care ai vrea să-ți depui palmele cu degetele desfăcute ca niște fluturi cap de mort. închide-i. sufletul e doar o țîță umflată cu

s-a stricat capul cu mult soare în el și pămîntul s-a uscat într-însul. și picioarele și mîinile. coatele se mai îndoaie o ultimă dată corpul stă așa chircit. miroase a grîu răscopt și a ud

ieri corpul a fost galben. cărnurile toate gură la gură. mai moi fără oxigen. doar unghii mai multe.

aerul a stat o pungă de plastic singurul lucru într-o piațetă cu dale de cretă fără obelisc urcă și coboară însuflețită de un vertij mărunt și închipuit.

aerul s-a prins ca un lapte stricat care pute ține toate duhorile cadavrelor neînțărcate. capetele oamenilor pleznesc cu pac pe la încheieturi. creierul. o insectă grasă strivită sub

noi cînd ne așezăm la masă avem ochii mari ne închinăm suntem serioși ne îndeamnă tatăl cu pîinea și cuțitul în mînă. și așa, dumnezeu ne dă de mîncare de acolo de sus din carnea lui

mamele noastre au burta plină cu carne care se face cu sînge mai mare și mai mare. pînă se mușcă ea cu dinții mai apoi. cînd e prea multă foarte multă.

în dimineața asta ieși din corpul de carne cu privirea cusută mușchii la gură. și tragi. încă o zi.

îți scoți palmele prin ceafă prin ochi pe unde poți cînd toată această Femeie te traversează ca pe o zebră cu burta plină de iluzii poetice diurne. și mănînci amețind carnea ei desfăcută

eu aduc zilnic mîna de la gură la mînă cît este aer destul.

am ochii galbeni un galben deschis ca un lut moale nu ca un soare care țipă cînd te uiți la el. un galben în care bagi mîinile și mesteci și te murdărești pînă cînd, mut nu mai poți

corpul tîrziu galben spre gălbui încetinind aerul. aerul sîngele supt curbîndu-se pe mîini. îndoind pleoapa în priviri. și tîmpla înclinată așa. mergi ușor unu unu. doi. mușchii

carnea tînără s-a ridicat pe bărbați cît o mie de corbi. croncăneau și făceau din cer mai multe fîșii rupte și negre. se simțea dorința crescînd bătînd din palme reci ca niște

iată mîinile și-au făcut trup în tine să te clădească.

iată mîinile cum s-au făcut nisip să curgă prin tine.