1984
14 februarie
nu-mi părăseam țara -
o femeie se juca cu mine dar eu o iubeam
- de asta.
nimic pasional nervii erau întinși role de sîrmă ghimpată
peste cîmpurile oho pline cu fructe ale
ești ușor nefericit
după ce ți-ai astupat urechile
să nu mai auzi zgomotul din jur.
asculți zvîcnetul tîmplei
cum bate fără niciun ecou
în cimitirul de alături
unde zace acum doar un
un ceas mare
îți bate în tîmplă în fiecare zi.
unde ești
timpul orașului
măturat
de clopotele înalte ale străzilor.
iei caii în picioare
și nu vrei să mai ajungi
decît
în mijlocul unui
sunt o mie de oameni la un loc
cît să se întoarcă măcar unul în mine
și să strige cu buzele moi: trăiesc un pic.
pînă atunci mă privesc cu multe fețe și gurile
se deschid intrînd adînc în
azi mă ascund. degeaba
ochii sunt la vedere
imenși
plutind în carnea moale a fricii
a mai trecut o noapte cu vise subțiri
de cocon captiv.
gol, surprins într-o baie de soare
sunt un pic
porneam zilnic către căldări. țineam apa
cu gura. soarele bătea în cap cît să exiști.
inspiri, expiri. atîta tot. și cîinii se îngroapă.
mîinile erau pumni părul se înnoda la gît
să spînzure
citind in Libertatea de ieri: Sandra Romain, una dintre cele mai tari actrite xxx din lume (Sandra e romanca) vrea sa divorteze pentru ca sotul ei o insala cu alte femei,
am avut reactie un hohot
chiar acum
bag în gură o felie de back rolls
și o crănțăn fără să mă gîndesc
la nimic
aud doar cum explodează bucățile de pîine uscată
în timp ce limba trimite spoturi luminoase de salivă
să
mușchii de ceapă lacrimi cuibar și eroii
nu-i așa
închiși asimetric acolo scîrțîie unghiuri
pereții
caii din flori șchiopătînd igrasia
frunza eruptă bubă de muguri
scuipată de apă
întunericul
mie mi-e dor
de iubita mea cu copii coborînd
din ochi în burta
cît mai mulți
așa vie privirea ei.
de trecutul meu din care nu mai țin minte decît
mirosuri
culori, verzi intâi, apoi
s-a stricat capul
cu mult soare în el
și pămîntul s-a uscat într-însul.
și picioarele și mîinile.
coatele
se mai îndoaie o ultimă dată
corpul stă așa
chircit.
miroase a grîu răscopt
și a ud
am ochii galbeni
un galben deschis ca un lut moale
nu ca un soare care țipă cînd
te uiți la el.
un galben în care bagi mîinile
și mesteci și te murdărești
pînă cînd, mut nu mai poți
sentimentul e de cînepă azi
nu mai moare nimeni
adie ușor vîntul duce toate duhorile
cîinii
din sufletul galben
și drumurile s-au cumințit
drepte
în linia geamănă a pleoapelor
mai doare
mamele noastre
au burta plină cu carne
care se face cu sînge mai mare
și mai mare.
pînă se mușcă ea cu dinții
mai apoi.
cînd e prea multă
foarte multă.
Aripile tale, nu știu cum se fac
din încheieturi moi,
câteodată.
Atunci lași ochii în jos
ca niște mărgele prea largi
pe o ață.
Doar pulsul
care mai zvâcnește
apatic
în trupul dezagregat de
bunica mea mai trăiește încă / e un cîine jegos fără amintiri / rîde cînd mă vede / ochii ei sunt capătul unui tub gol / plînge cu sughițuri ușoare / saliva ei curge albă / cu urme de paracetamol /
aerul s-a făcut praf
au început să se încrețească ochii
se usucă sărutul în carnea din gură.
ia-mi cele două mîini găurite din piept
să se spînzure singure
de caligrafia frîntă a aerului puțin.
uite o gură goală fără mușchi
nu te gîndi nu te uita, uită
și imaginează-ți că nu-ți spun nimic
.
tu nu exiști pentru mine doar eu
eu transformîndu-te în carne albă
de guguștiuci
aerul a stat
o pungă de plastic
singurul lucru într-o piațetă
cu dale de cretă
fără obelisc
urcă
și coboară
însuflețită de un vertij mărunt
și închipuit.
bărbatul căuta ceva prin casă
gol și
gol de păr
avea vîrsta cărnii lîncede
pe care o scuipi din gură pentru că nu-i simți
textura
buza fragedă pe care o vrei fructă culeasă
direct dintr-un
carnea tînără
s-a ridicat pe bărbați
cît o mie de corbi.
croncăneau
și făceau din cer
mai multe
fîșii
rupte
și negre.
se simțea dorința
crescînd
bătînd din palme
reci
ca niște
sora mea mare avea
de fiecare dată cînd mergeam, vara la bunica
o bluză roșie gen scufița roșie -
e drept
ascultam multe povești pe atunci -
și o pungă în care ea vomita mai tot timpul.
luam