dinu decuble

1984 14 februarie nu-mi părăseam țara - o femeie se juca cu mine dar eu o iubeam - de asta. nimic pasional nervii erau întinși role de sîrmă ghimpată peste cîmpurile oho pline cu fructe ale

ești ușor nefericit după ce ți-ai astupat urechile să nu mai auzi zgomotul din jur. asculți zvîcnetul tîmplei cum bate fără niciun ecou în cimitirul de alături unde zace acum doar un

un ceas mare îți bate în tîmplă în fiecare zi. unde ești timpul orașului măturat de clopotele înalte ale străzilor. iei caii în picioare și nu vrei să mai ajungi decît în mijlocul unui

sunt o mie de oameni la un loc cît să se întoarcă măcar unul în mine și să strige cu buzele moi: trăiesc un pic. pînă atunci mă privesc cu multe fețe și gurile se deschid intrînd adînc în

azi mă ascund. degeaba ochii sunt la vedere imenși plutind în carnea moale a fricii a mai trecut o noapte cu vise subțiri de cocon captiv. gol, surprins într-o baie de soare sunt un pic

porneam zilnic către căldări. țineam apa cu gura. soarele bătea în cap cît să exiști. inspiri, expiri. atîta tot. și cîinii se îngroapă. mîinile erau pumni părul se înnoda la gît să spînzure

chiar acum bag în gură o felie de back rolls și o crănțăn fără să mă gîndesc la nimic aud doar cum explodează bucățile de pîine uscată în timp ce limba trimite spoturi luminoase de salivă să

mușchii de ceapă lacrimi cuibar și eroii nu-i așa închiși asimetric acolo scîrțîie unghiuri pereții caii din flori șchiopătînd igrasia frunza eruptă bubă de muguri scuipată de apă întunericul

mie mi-e dor de iubita mea cu copii coborînd din ochi în burta cît mai mulți așa vie privirea ei. de trecutul meu din care nu mai țin minte decît mirosuri culori, verzi intâi, apoi

s-a stricat capul cu mult soare în el și pămîntul s-a uscat într-însul. și picioarele și mîinile. coatele se mai îndoaie o ultimă dată corpul stă așa chircit. miroase a grîu răscopt și a ud

am ochii galbeni un galben deschis ca un lut moale nu ca un soare care țipă cînd te uiți la el. un galben în care bagi mîinile și mesteci și te murdărești pînă cînd, mut nu mai poți

sentimentul e de cînepă azi nu mai moare nimeni adie ușor vîntul duce toate duhorile cîinii din sufletul galben și drumurile s-au cumințit drepte în linia geamănă a pleoapelor mai doare

mamele noastre au burta plină cu carne care se face cu sînge mai mare și mai mare. pînă se mușcă ea cu dinții mai apoi. cînd e prea multă foarte multă.

Aripile tale, nu știu cum se fac din încheieturi moi, câteodată. Atunci lași ochii în jos ca niște mărgele prea largi pe o ață. Doar pulsul care mai zvâcnește apatic în trupul dezagregat de

bunica mea mai trăiește încă / e un cîine jegos fără amintiri / rîde cînd mă vede / ochii ei sunt capătul unui tub gol / plînge cu sughițuri ușoare / saliva ei curge albă / cu urme de paracetamol /

totul prins într-o buclă care desface verde, ochilor, vînt, pieii subțiri a corpului. pămîntul de sub picioare surpînd. iată. atît de puțin totul.

aerul s-a făcut praf au început să se încrețească ochii se usucă sărutul în carnea din gură. ia-mi cele două mîini găurite din piept să se spînzure singure de caligrafia frîntă a aerului puțin.

uite o gură goală fără mușchi nu te gîndi nu te uita, uită și imaginează-ți că nu-ți spun nimic . tu nu exiști pentru mine doar eu eu transformîndu-te în carne albă de guguștiuci

aerul a stat o pungă de plastic singurul lucru într-o piațetă cu dale de cretă fără obelisc urcă și coboară însuflețită de un vertij mărunt și închipuit.

bărbatul căuta ceva prin casă gol și gol de păr avea vîrsta cărnii lîncede pe care o scuipi din gură pentru că nu-i simți textura buza fragedă pe care o vrei fructă culeasă direct dintr-un

carnea tînără s-a ridicat pe bărbați cît o mie de corbi. croncăneau și făceau din cer mai multe fîșii rupte și negre. se simțea dorința crescînd bătînd din palme reci ca niște

eu aduc zilnic mîna de la gură la mînă cît este aer destul.

sora mea mare avea de fiecare dată cînd mergeam, vara la bunica o bluză roșie gen scufița roșie - e drept ascultam multe povești pe atunci - și o pungă în care ea vomita mai tot timpul. luam