Jurnal
nimic
1 min lectură·
Mediu
sunt o mie de oameni la un loc
cît să se întoarcă măcar unul în mine
și să strige cu buzele moi: trăiesc un pic.
pînă atunci mă privesc cu multe fețe și gurile
se deschid intrînd adînc în carnea albă
fără să doară nu doare nimic
nimic nu se întîmplă
nimic.
001.250
0