Poezie
bunica mea
1 min lectură·
Mediu
bunica mea mai trăiește încă / e un cîine jegos fără amintiri / rîde cînd mă vede / ochii ei sunt capătul unui tub gol / plînge cu sughițuri ușoare / saliva ei curge albă / cu urme de paracetamol / bunica mea mă iubește / și încă mă mai așteaptă / pe mine / pe bunicul meu din mormîntul familiei / pe băiatul ei / care și-a agățat invers cravata / într-o zi mohorîtă de iarnă / bunica mea mă așteaptă / pe mine
002.941
0