Jurnal
rosu aprins
1 min lectură·
Mediu
în fiecare zi
împart sîngele cu o femeie
ne culcăm palmele în mîini așa moi sunt.
fugărim copiii neveniți încă
să-i prindem cu gura de gleznele mici
să-i mușcăm roșu aprins.
ne întoarcem spre noi pînă în burtă
dacă am putea dar vîrfurile degetelor sunt neterminate
dinții sunt mari și albi fără carne.
apă nu este în părul ei lung și blond
și sîngele e puțin
din ce în ce mai puțin.
001044
0