uneori

uneori mai ești atins din întîmplare de un braț care a apărut și se va pierde la fel de ușor prin mulțime rămîne căldura lui acolo în mintea ta ca un puric pișcînd îndesat vrei să-l scoți și te miri că oamenii seamănă atît de mult unii cu alții pînă și sîngele lor e la fel de cald ca al tatălui tău și se scurge sub privirea ta încetinit prin aceleași cocoloașe olfactive pe care . ți le aduci aminte întotdeauna cînd ai fost fericit și ai vrut să mori