Mergeam mereu cu ochii în buzunar,
să nu mă văd pășind.
Pluteam peste praf, să nu las urme
de tăcere pe drum
și peste urechi aveam palmele,
să nu mă aud respirând.
În mână țineam un
Cu ochii mari
mergeai spre mine,
tăcând
din nou.
În mâna ta
o poezie
și-o foaie scrisă
cu pământ.
Pe cer același nor
bătut de vînt
și tot acolo și-un cuvânt
bătut de glas.
Mergeai cu
Cu mâine merg
de mână
înspre ieri,
trecând prin marea
de tăceri.
Alerg grăbită
să nu întârzii
la prima oră
de iluzii.
Pe drum, te văd
și azi, așteptând,
tăcut, și grăbit,
o altă
În nevăzutul răsărit
de cuvinte,
cu glasul meu stăteai
în brațe,
așteptându-mă.
Am venit târziu,
e drept.
Nu mai erai acolo,
și glasul mi-l îngropaseși
în mâinile
unui cerșetor.
În priviri
Emoților sunate
în sufletul tău
aud ecoul vechi
în sufletul meu.
Tăcută, merg înainte,
ca și cum n-ai fi
și n-ai fi fost vreodată.
Trec în liniște
și transparență
prin gesturile tale
și
Fulgi mici
și fulgi mari
se uită la mine,
de la geam.
Ochi mari și negri
și ochi mici
mă privesc
de după nas.
Cuvinte nerostite,
cuvinte irosite,
mă bântuie
din gând,
iar fața
Cu toate că nici unui nume nu i se poate potrivi decât un om, și invers, mie mi se potrivesc două nume, amândouă mă prind bine... Unul mai bine și altul mai prost ca altul.
Îmbrăcată în
În lumea-n care tot se cumpără,
eu vând speranțe
la colț de stradă.
Le dau ieftin,
aproape pe nimic,
le vând oricui le cumpără.
Interesații sunt rugați
insistent
să stea la coadă,
în
În tăcerile măcinate de gânduri triste și vesele, se ascunde cuvântul încă nerostit, cuvântul cel doar vizualizat. Cuvântul ia amploare, devine mai apoi o propoziție, o idee, un vers, două, o
Ascunsă sub noile litere,
vă văd și vă aud
la fel.
Sunteți voi, sunt eu,
sunt toți;
între cuvinte ne pierdem
cu toții,
mereu.
Cu litere ne închidem,
ne schimbăm și ne prefacem,
ne facem
Cu zâmbet puternic
și inimă slabă,
tăceri după tăceri,
devenisem doi.
În fumul nostru
de idei și discuții
se ascundea întruna
tăcerea mea,
cuvântul tău
și cuvântul lui...
Paharul era
Sub clar de lună, El și Ea:
EL: Într-o zi și-n altă noapte, tot ce vezi și auzi tu nu va mai fi. Nu va mai fi paharul gol și singur din fața ta, nici buzele tale mici...
EA: La ora aceea târzie,
Există suflete sufocate de nefericire și de tristețe, asupra cărora cea mai mică rază de fericire, de iubire, are efect dumnezeiesc. Sunt ființe atât de moi și de necoapte, încât cu fiecare
Firimituri mici
din trupul meu
se descompun în flori de mușețel,
mici flori de mușețel,
galbene și mici,
putrede și reci,
flori de putregai.
Flori mici,
căzute din mine,
sufletul
Degetele nu le-am avut niciodată,
dar am avut, în schimb,
legănarea haotică
a unei seri uitate,
uitate de toți în trecut.
Lacrima de atunci
e zâmbetul ironic de azi.
Furia o resimt
sub chip
În lumea-n care nu mai merge nici un ceas, timpul își pierde valoarea, și sistemul tridimensional de raportare a oamenilor la ei înșiși devine bidimensional. Fiecare nor devine o operație, de naștere
Pe marginea unei stânci,
tristă,
stă așteptarea.
Și timpul nu mai vine,
și lacrima nu mai trece,
și apa din lac e tot mai rece...
Pe marginea unei mări,
râzând,
stă nerăbdarea,
și-i vine
Am ascuns între pietre litera mea
și litera ta,
să nu le găsească timpul
pierdut în netimp.
După ani (acum),
caut din nou litera ta
și litera mea,
să le scriu pe cerul roșu,
sau pe pământul
Cu privirea și gestul meu
am omorât
armate întregi
de suflete.
Le-am tăiat aripile,
le-am arătat norii
și ploaia și furtuna.
Cuvintele mele
se fac vinovate
de vise omorâte
înainte de timp.
Zâmbetul tău e azi
mai îndepărtat
decât privirea
pierdută uneori
în vise moarte.
Ochii îți sticleau
de lacrimi de uitare...
Vocea lui, pierdută în cuvinte,
era tăcerea mea,
vină ce o
În lipsa oricaror ocupații
normale
copilul din mine s-a decis
să vorbească.
Târziu cum e, vorbește
mereu,
dar nimeni nu îi ințelege
vorbele...
Vântul se joacă mereu
în păr
și soarele
DI