Am prefăcut tăcerea
în cuvinte scrise colorat
și ți-am întins-o
s-o citești...
De-atunci, însă,
îmi pare,
că nu mai am și nu mai ai
cuvinte,
ci ne-a furat tot graiul
lispit de înțeles
și
În mintea asta nouă, o dată cu numele, se naște și o idee.
Ideea de perfect, ideea de tot ce nu am fost... Ideea de \"eu\" în viața altcuiva...
Încetul cu încetul, încep să mă domin, mă simt mai
În paharul nostru
plutește o întrebare,
cea mai grea întrebare
din toate...
Cutremurul
alungă undele roșii
din calea întrebarii noastre
fără răspuns...
Ceasul bate încă un an
încă o
Cu mâiele reci și moarte
Am scris poemul tău,
Nepăsător și dus.
Durerea am ascuns
În buze reci și moarte,
Minciunile ți le aud
Cu urechi reci și moarte
Iar pe tine înca te vad...
Te vad
Vorbind cu fumul, mi-a explicat
atât de simplu și banal
că am să mor.
Că am să mă risipesc ca el,
că voi fi una cu cerul,
și una cu vântul,
și cu tine doi.
I-am zis că nu sunt vânt,
și nu
Picătură cu picătură
mă picuri din cer.
Mă alungi
fărâmă cu fărâmă
de pe Pământ
și mă evapori
moleculă cu moleculă
din atmosferă;
Și-atunci, te-întreb,
te-ntreb pe tine,
eu unde mai
În singurătatea unui ceas târziu
am găsit secundele,
aruncate de tine
la gunoi.
Puse cap la cap
făceau cam 5 minute...
Minute pierdute,
aruncate de tine
la gunoi...
Amintiri trecute,
minut
Neștiind cum să moară,
s-a hotărât să trăiască
și neștiind cum să urască,
a început a iubi.
Din lipsă de nefericire,
și-a dat seama că zâmbește,
și zâmbind
s-a îmbolnăvit
de fericire.
Acum
Am prins un miros
(mirosul tău)
între doi nasturi sticlind
de speranță.
Între pernuțele mici
am prins gustul tău,
gustul tău dulce-amărui,
și între cele două frunze
îngălbenite de viață
am