Cuvinte peste cuvinte,
acopăr pagini,
cuvinte peste mine
acopăr ani,
cuvinte peste noi,
acopăr tăceri,
peste ape, cuvinte,
acopăr speranțe,
peste cer,
cuvinte
acopăr soare și
De ce-ai fugit din mine,
copile drag?
Cum nu mai prinzi tu fluturi
plutind peste stropi reci
de ploaie?
De ce mă lași în lumea asta
singură și rece,
să fiu mare,
să mă tem de joacă
și de
Să mergem să ne aruncăm
cu tot cu idei
în mare.
Să înecăm gândurile
în valurile albe
și să îngropăm sufletele
în nisipul ud.
În miez de noapte
să ne aruncăm
înspre iluzii
și să ne
Iar am tăcut
când am ieșit la lecție.
Voi fi sancționată, din nou,
pentru tăcere și neștire,
precum un copil mic.
Voi avea nota scăzută
la viață
pentru că nu mi-am dat seama
că trăiesc...
Fulgi mici
și fulgi mari
se uită la mine,
de la geam.
Ochi mari și negri
și ochi mici
mă privesc
de după nas.
Cuvinte nerostite,
cuvinte irosite,
mă bântuie
din gând,
iar fața
Sub clar de lună, El și Ea:
EL: Într-o zi și-n altă noapte, tot ce vezi și auzi tu nu va mai fi. Nu va mai fi paharul gol și singur din fața ta, nici buzele tale mici...
EA: La ora aceea târzie,
Am ascuns între pietre litera mea
și litera ta,
să nu le găsească timpul
pierdut în netimp.
După ani (acum),
caut din nou litera ta
și litera mea,
să le scriu pe cerul roșu,
sau pe pământul
Picătură cu picătură
mă picuri din cer.
Mă alungi
fărâmă cu fărâmă
de pe Pământ
și mă evapori
moleculă cu moleculă
din atmosferă;
Și-atunci, te-întreb,
te-ntreb pe tine,
eu unde mai
Am prefăcut tăcerea
în cuvinte scrise colorat
și ți-am întins-o
s-o citești...
De-atunci, însă,
îmi pare,
că nu mai am și nu mai ai
cuvinte,
ci ne-a furat tot graiul
lispit de înțeles
și
Am luat azi limba ceasului și am oprit-o în drepul orei două fără un minut. Cum timpul era capturat de mine, mi-am zic că n-are rost să mă grăbesc să mă gândesc ce să fac acum. Așa că am băut întâi o
Cădeam
fără să mă pot agăța
de cuvinte
și pămîntul se apropia
ca o moarte,
rece și trist.
Peste ochi îmi alunecau
amintirile uitate
și în miezul inimii aveam
două speranțe
Mergeam mereu cu ochii în buzunar,
să nu mă văd pășind.
Pluteam peste praf, să nu las urme
de tăcere pe drum
și peste urechi aveam palmele,
să nu mă aud respirând.
În mână țineam un
Mi-e atât de frig în mine,
încât îmi simt ochiul înghețat
peste chipul mort-
atât de mort
încât mă doare...
Atât mi-e de fierbinte afară,
încât simt buzele arzând
pe scoarța de copac -
În mintea asta nouă, o dată cu numele, se naște și o idee.
Ideea de perfect, ideea de tot ce nu am fost... Ideea de \"eu\" în viața altcuiva...
Încetul cu încetul, încep să mă domin, mă simt mai
Tac în fața mării
și a munților,
tac sub cer senin,
prin, în și cu mine;
am atât de multe lucruri
despre care vreau să tac,
încât nici nu mai știu
unde am rămas...
Tac despre copilul mort
ce
De unde vii, copile,
cu ochii frânți
și inima fărâme?
Þi-au obosit privirea
cu sutele de frumuseți?
Þi-au arătat pe cer
de te-au orbit
lună și stele?
Și-au sfărâmat cu tremur
celulele
Cu privirea și gestul meu
am omorât
armate întregi
de suflete.
Le-am tăiat aripile,
le-am arătat norii
și ploaia și furtuna.
Cuvintele mele
se fac vinovate
de vise omorâte
înainte de timp.
În lumea-n care nu mai merge nici un ceas, timpul își pierde valoarea, și sistemul tridimensional de raportare a oamenilor la ei înșiși devine bidimensional. Fiecare nor devine o operație, de naștere
Degetele nu le-am avut niciodată,
dar am avut, în schimb,
legănarea haotică
a unei seri uitate,
uitate de toți în trecut.
Lacrima de atunci
e zâmbetul ironic de azi.
Furia o resimt
sub chip
DI