Jurnale

-Oare de ce nu ne-au dat aripi? -Pentru că, dacă le-am avea, tăcerea s-ar transforma în pâlpâiri... Și cerul ar fi prea mic pentru noi toți... Pentru că... pentru că n-au vrut, cred... -Dar

DIDiana Iordache

0

2

Amprentă fiebinte pe scoarță de copac și urme mici de pași pe drum. Privesc în urma mea și totul îmi pare uitat și îngropat în iluzii trecute prin timp. Frunza nu mai e verde, e neagră

DIDiana Iordache

0

0

Am luat azi limba ceasului și am oprit-o în drepul orei două fără un minut. Cum timpul era capturat de mine, mi-am zic că n-are rost să mă grăbesc să mă gândesc ce să fac acum. Așa că am băut întâi o

DIDiana Iordache

0

0

Între pagini și cuvinte am desenat indiferența. Numele meu și al tău este același pentru el, numele lui și al celuilalt este același pentru ea. O mare de nume, să ne înecăm cu toții în

DIDiana Iordache

0

2

Aș fi vrut, poate, să fiu o portocală. Rotundă, să mă rostogolesc prin lume, printre voi. Să trec neobservată precum o portocală, doar mirosul meu dulce să vă îmbie să mă priviți. De coaja

DIDiana Iordache

0

0

Fum și migdale și lacrimi, zâmbet de petale, cu ochi și mâini ce trec și stau; cu buze reci și calde. Priviri stinse cu sclipiri de tăceri moarte. Sunet scârțietor de amintire, peste

DIDiana Iordache

0

0

Sunt lucruri în viață pentru care oamenii nu sunt făcuți. Sunt fericiri atât de mari, încât ne rănesc și sunt dureri atât de adânci, încât ne amuză complet. Dar mai sunt și lucrurile \"normale\",

DIDiana Iordache

0

0

Ceasul a stat, a stat și timpul, a stat și gândul; dar ceasul lumii merge, merge, merge, merge, și mor.

DIDiana Iordache

0

0

Cu toate că nici unui nume nu i se poate potrivi decât un om, și invers, mie mi se potrivesc două nume, amândouă mă prind bine... Unul mai bine și altul mai prost ca altul. Îmbrăcată în

DIDiana Iordache

0

0

Ascunsă sub noile litere, vă văd și vă aud la fel. Sunteți voi, sunt eu, sunt toți; între cuvinte ne pierdem cu toții, mereu. Cu litere ne închidem, ne schimbăm și ne prefacem, ne facem

DIDiana Iordache

0

0

Degetele nu le-am avut niciodată, dar am avut, în schimb, legănarea haotică a unei seri uitate, uitate de toți în trecut. Lacrima de atunci e zâmbetul ironic de azi. Furia o resimt sub chip

DIDiana Iordache

0

0

În mintea asta nouă, o dată cu numele, se naște și o idee. Ideea de perfect, ideea de tot ce nu am fost... Ideea de \"eu\" în viața altcuiva... Încetul cu încetul, încep să mă domin, mă simt mai

DIDiana Iordache

0

0