Schimbarea-Eu

Amprentă fiebinte pe scoarță de copac și urme mici de pași pe drum. Privesc în urma mea și totul îmi pare uitat și îngropat în iluzii trecute prin timp. Frunza nu mai e verde, e neagră de-atâtea zile de când n-a mai zâmbit soarelui... Copilul plânge încă noaptea, sub plapumă, căci știe și simte cum moare în el tot... Căutarea din mine se zbate să găsească în primul rând pe Eu. Tăcerea, însă, a început să-mi povestească c-o voce gravă cum, ce va fi și cum, ce este încă...