Te-am rătăcit pe undeva prin lume
și-mi vine parcă din ce în ce mai greu
să te gasesc.
Am crezut că te-am lasat, poate, în trecut,
așa că m-am intors sa te caut
- erai de negăsit.
Am
Dedublarea aceasta mă chinuie de ceva vreme.
La început, eram una - și-atât.
În timp am devenit doi,
doi - dar cu drepturi egale.
Apoi ai început să mă câștigi, cumva...
Încât la un
Am început să aud timpul cum trece.
Dar nu peste mine, ca pană acum.
De la o vreme, timpul a început să treacă
PRIN mine.
Lasă niște urme vagi de amintiri,
câteva păreri (de bine și nu
Am uitat ceva... am uitat să-ți spun
că-n sulfetul ăsta se împletesc
mai multe inimi:
Una care te adoră,
și alta care te strivește;
O inimă care doare,
și-o inimă care cântă;
cu tine,
Și-acum între trecut și viitor,
aleg prezent cu gând de piatră
și inimă de foc.
Ești încă aici,
între ochii mei, mereu,
cu o scânteie din mine...
Treceam nepăsători prin cer,
cu gând la
Sub fulgii ăștia grei
stă cerul,
cerne tăceri peste cuvinte,
pași peste tăceri,
și pleacă...
Ssst... să nu trezim spiritele
din peștera cu ghiocei,
să nu
-Oare de ce nu ne-au dat aripi?
-Pentru că, dacă le-am avea, tăcerea s-ar transforma în pâlpâiri... Și cerul ar fi prea mic pentru noi toți... Pentru că... pentru că n-au vrut, cred...
-Dar
De ce-ai fugit din mine,
copile drag?
Cum nu mai prinzi tu fluturi
plutind peste stropi reci
de ploaie?
De ce mă lași în lumea asta
singură și rece,
să fiu mare,
să mă tem de joacă
și de
Păstrez toate lucrurile
care îmi ating cu aripa
sufletul
în mutele cuvinte,
în imagini îngălbenite,
colorate sau negre,
în gânduri triste
sau lacrimi uscate;
le împachetez
în cutii gri de
Și să nu taci,
să-mi zici mereu
măcar câte o literă,
să nu-ți uit glasul.
Să nu-ți întorci privirea,
să-nfingi mereu
din ochii tăi o rază
înspre ființa mea.
Și să nu stai,
să mergi mereu cu
Þi-am întors chipul de lut palid:
pe față îți roiau tăceri,
și de sub pleoape lunecau
picuri mici de nemurire.
Nu, nu mă privi
cu ochii de jăratec,
nu mă rosti
cu buzele de foc!
Uită-mă,
Am ales imperfecțiune;
am ales pătrat cu colțuri strâmbe,
colț de cer pătat de nori,
val murdar de nemurire...
Am ales să spăl orele
în raze umbrite de timp
și să înfund cu tăcere
urechile
Tac în fața mării
și a munților,
tac sub cer senin,
prin, în și cu mine;
am atât de multe lucruri
despre care vreau să tac,
încât nici nu mai știu
unde am rămas...
Tac despre copilul mort
ce
Mi-e atât de frig în mine,
încât îmi simt ochiul înghețat
peste chipul mort-
atât de mort
încât mă doare...
Atât mi-e de fierbinte afară,
încât simt buzele arzând
pe scoarța de copac -
Amprentă fiebinte
pe scoarță de copac
și urme mici de pași
pe drum.
Privesc în urma mea
și totul îmi pare
uitat și îngropat
în iluzii trecute prin timp.
Frunza nu mai e verde,
e neagră
Am luat azi limba ceasului și am oprit-o în drepul orei două fără un minut. Cum timpul era capturat de mine, mi-am zic că n-are rost să mă grăbesc să mă gândesc ce să fac acum. Așa că am băut întâi o
Între pagini și cuvinte
am desenat indiferența.
Numele meu și al tău
este același pentru el,
numele lui și al celuilalt
este același pentru ea.
O mare de nume,
să ne înecăm cu toții
în
Aș fi vrut, poate,
să fiu o portocală.
Rotundă, să mă rostogolesc
prin lume, printre voi.
Să trec neobservată
precum o portocală,
doar mirosul meu dulce
să vă îmbie
să mă priviți.
De coaja
Boala de care sufăr,
(am aflat azi)
e foarte gravă,
poate chiar mortală.
Încerc să mă tratez
de multă vreme:
scriu, citesc, vorbesc,
dar cuvintele cad de pe mine
și mă părăsesc
fără să se
Tăcere peste tăcere
mă sufoci
cu indiferență
și răceală.
De ce, lume,
nu vrei să mă ai?
De ce, stelelor,
nu vreți
să mă străluciți
pe cer?
De unde până unde
se-ntinde
nepăsarea ta
cea
De unde, oare,
atâtea cuvinte?
Să ne întoarcem,
dragii mei,
la vremurile
cand arătam cu degetul
pe cer, spre stele,
să indicăm minuni,
cand sărutam pământul
de dragoste de viață
și când
Uite, îți dau ție firul acesta,
să-l despici, și să-mi zici
ce găsești înăuntru.
Ce uitări și ce simțiri ascunse
citești în firul meu de viață?
Spune-mi, căte suflete vezi ucise,
și câte
Iar am tăcut
când am ieșit la lecție.
Voi fi sancționată, din nou,
pentru tăcere și neștire,
precum un copil mic.
Voi avea nota scăzută
la viață
pentru că nu mi-am dat seama
că trăiesc...
De unde vii, copile,
cu ochii frânți
și inima fărâme?
Þi-au obosit privirea
cu sutele de frumuseți?
Þi-au arătat pe cer
de te-au orbit
lună și stele?
Și-au sfărâmat cu tremur
celulele
DI