Poezie
Și să nu taci
1 min lectură·
Mediu
Și să nu taci,
să-mi zici mereu
măcar câte o literă,
să nu-ți uit glasul.
Să nu-ți întorci privirea,
să-nfingi mereu
din ochii tăi o rază
înspre ființa mea.
Și să nu stai,
să mergi mereu cu mine,
pe drumul plin de praf,
și să te simt aproape,
cum treci prin păr și suflet
și cum golești copacii
și ochii mei, totuna...
Să nu mă lași să rătăcesc
prin ape reci de amintire,
ci să mă ții mereu în palme...
Să nu mă uiți aici
în nemurire...
023.149
0
poema e... de fapt, stii ceva?! nu m-am trezit eu asa de-o data critic literar... poema imi place! asta e bine... am totusi (ufff... si uite si criticul ala \"carcotas\" din mine...) si cateva obiectii... in primul rand nu imi suna bine ultima parte a poeziei (in primul rand [...] ultima parte... ufff.. eu coerentul)... finalul:
Să nu mă lași să rătăcesc
prin ape reci de nemurire,
ci să mă ții mereu în palme...
Să nu mă uiți aici
în nemurire...
Cuvinte cam maricele care fura mai mult decat dau sens versurilor... repetitie un pic iritanta... NEMURIRE! ufff... nu stiu daca sesisezi....
hai ca eu plec acum... imi facu placere sa trec pe la tine si am sa o mai fac cat de curand...
drag, DeSpOt.