diana dumitraciuc

9:23 p.m. ea se plimbă pe bulevard ciorchini de inimi se agață-n ciorapul fir lycra pantofii devin sicrie sub tocuri poc poc și se umple ca o sticlă cu parfumul testosteronului rochia roșie

------------------------------------ |când s-a-ntors roata doar semilună| |eram de mână învățam mersul pe dos| |căpățânile se rostogoleau sub trup| |uite, cerul se plimbă cu bicicleta| |în aer

îmi pun rochia realizez că nu-i nimeni să-nchidă fermoarul te caut pe fundul sticlei nu nu ești acolo doar umbra asta se rotește-n jur o limbă de ceas tot mai grăbită până timpul se strânge ca

Ana locuia într-o inimă de copil pereții arată ca după o crimă părul i se prelinge roșu Ana poartă rochie de mireasă bărbatul și-l ține în formol în fiecare seară culege soarele un măr copt

șinele astea te trag din tine asemenea brațelor mamei ți-ai culca oboseala în ele ai urcat în fața ta un copil pe trup încep să-i crească degete o iarbă mișcătoare te cotrobăiește ca pe-o

hei tu da tu hai să-ți spun ceva vino aproape așa mai aproape până-ntre noi va fi spațiul dintre f și i din a nu fi lipește-ți urechea de hârtie să simți tropotul sângelui băi dar fraier

îmi desfaci sufletu-n silabe începi cu Eva și cobori treptat în mine e jocul matrioștilor un șir factorial de pântece concentrice derivând un alfabet discontinuu nu așa nu calcula media

condiții inițiale aveai un sistem de ecuații neliniare interpretarea geometrică un fascicul de neuroni chicoteam ca o școlăriță distrată ți-i suflam în inimă se risipeau ca puful de

aerul sufocat de meduze o caracatiță vărsa crepuscul în cuvinte o să plec și limba ta cade ca o lamă inima se zbate ca un pește ochii se umplu cu alge părul foșnește de melci ei, și? zic,

te așteptam când ai venit ai văzut doar o ușă voiai o fereastră ai început să zgârii coaja sângele mă-ncolăcea ca o iederă încercam să-ți spun ia-mă de mână și intră-n poveste dar cuvintele

copil cu ochi albaștri o naștere ratată îmi port iubirea-n pântece inima falsează cântecul de leagăn cutie muzicală stricată iar fiara flămândă mă-nghite crește crisalidă de piatră te sărut și

mi-ai spus că stai pe Atlantida și-am răsfoit străzile cu inima grea de maci corabie-n deșert doar vântul măturând cuvinte cu miros de opium ars

o cameră giulgiu treizeci de metri pătrați în cercuri țevi ce cresc din vene și-o lumină roșie impregnând pereții cu chipul tău aștept ziua a treia

deschizi ochii tic-tac tic-tac caști te chinui să ieși din burta somnului îți târâi genele prin aerul vâscos un jazz acid o cafea amară încerci să-ți amintești ce-ai visat mergeai cu

toamna despărțea tăcerea în doi curgeam din coastă ca un șarpe înghițindu-ți umbra de silabe avortam lumi în semicercuri în urma noastră măturătorii adunau păsări nescrise

desenam aripi pe umerii nopții ești bolnavă de lună ziceai și-mi dădeai să ronțăi poezii de ciocolată ședeam cuminte sub cuțitul unui zâmbet cioplind femeie în trup de înger mă-ntorceai pe