diana dumitraciuc

facem dragoste pe burta unui cal cu picioarele înfipte în cer ochii lui se rotesc amețitor ochii lui gemeni se ciocnesc se înmulțesc la infinit pentru o clipă suntem ne căutăm înfometați de

port tricoul de la tine numai așa mă mai recunosc îmi umplu pântecele cu plușuri nasc o planetă care se rotește invers și tot mă simt grea dar de ce să nu cred în minuni când zeii

străzi oameni orașe apusuri se succed în viteză privești hotărât înainte cu mâinile încleștate pe volan lumina se întinde peste negrul asfaltului peste serile încărcate cu certuri grele fuga

o poză în care personajele nu mai mișcă o floare uscată o piesă pusă pe repeat o piatră aruncată în sus și cercurile se multiplică înghit mult aer acesta este un sfârșit nu se moare nu

soră! strig soră! (ea mă urmărește) unde este bărbatul dragostea mea promisă unde este fruntea se lovește de fereastră prelungire a golului pata se întinde și-i recunosc chipul

toată lumea zâmbește frumos dansant pe asfaltul amestecat cu răniții zilei te amuză mersul meu incert de parcă aș călca pe cioburi dar privește-mă acum cât de

nu pot să-i privesc chipul aprins de soarele-n cădere stă neclintit ca o pictură murală mâna împietrită îi toarnă în pahar se face târziu îmi zice am uitat cum se

mă sufoc o piatră trece prin piept de fapt un bec încins într-o cameră cu susul în jos (cineva își dă seama de răsturnarea planului) pereții se dilată și ca un cap retezat luna se rostogolește

îți scriu dintr-un animal rănit dintr-o mulțime de oameni grăbiți agitați agresivi disperați ne îmbulzim spre uși pentru că oriunde se poate deschide o ușă acel gol între ceva și altceva sau

se deschide o ușă un pat o masă un dulap o lampă se închide o oglindă |prin care am trecut în tine| un om se ciocnește la colț cu un alt om scântei |scurgeri din alt salon zid peste zid

rotundă ca o rodie tăiată în două privesc ungherul unde păianjenul țese geometrii contorsionate și colțul camerei intră în mine ușor înclinat spre stânga secțiune prin piramida în care tu dormi

imagine tremurată undeva între aburii ce urcă leneș din cana cu ceai și fâșia de lumină ce coboară prin fereastra de sus caut înțelesul vieții în desenul vascular din tavan observ încă o

îți place mă întrebi te iubesc îți spun zâmbești poate dacă eram blondă poate dacă aș fi citit bulgakov sau să fi ascultat gainsbourg dar zic fuck you cu toți dumnezeii tăi te bag iar în

un înger o păpușă și o târfă despre centrul de greutate nimic deși ție îți scriu toate astea |alunecând încet prin crăpătura unui ciob de oglindă| pe o cârpă udă îți scriu despre

un anotimp incert un cer străin sprijinit pe un cerc de arbori învârtind gândurile încinse într-un carusel infernal și parcă aș merge pe o sticlă subțire simt golul vibrând sub fiecare pas

intru într-o cameră albă am un cuțit în mână păpuși goale împrăștiate pe jos în mijlocul lor stă ea privește fix peretele împlinește treizeci de ani și încă vorbește cu umbrele încă îi strigă

iartă-mă doamne sunt online și ascult radio/tag/sad/delicious solitude plâng furtunos cu ambiția de a escalada cea mai înaltă notă a

cada se umple încet va fi bine îmi spun în timp ce privesc umbra cu neîncredere tot mai ștearsă tot mai tulbure ca apa din care iese acum o pasăre argintie se

aceeași cameră albă privesc fix în tavan un punct pereții se strâng punctul se dilată iar cineva strigă împinge nu mai știu dacă sunt înăuntru ori afară mi se face frică și plâng distanța

play A începe din a fi dacă a atunci B Ce sens are D a Exista Fără a pause Gol Hașurat de Iluzii Jocul trebuie să continue