Poezie

plimbare în parc

2 min lectură·23 februarie 2013

Mediu

un anotimp incert

un cer străin sprijinit pe un cerc de arbori

învârtind gândurile încinse într-un carusel infernal

și parcă aș merge pe o sticlă subțire

simt golul vibrând sub fiecare pas vertijul

forever love scrijelit pe o bancă

privirea amenințătoare a unui înger înnegrit de timp

puzderia de păsări

păsări înfipte în arbori

păsări sinucigașe

atâta nevăzut

atâtea lucruri opace în jur aruncă neînțelesuri peste umbra mea spartă

cioburi de întuneric oglinzi întoarse

și numai dincolo aș putea căpăta vederea

pupila ochiului din umbră mă soarbe hipnotic

spre punctul care înghite totul

cercul se strânge

picioarele se afundă în pământ

dar brusc o bătaie de inimă

un țipăt țâșnește din gâtlejul păsărilor

nu pot să îmi dau drumul în groapa care se cască sub mine acum

dau din mâini și strig

de ce ruperea în două

caut un om

să-l pot îmbrățișa cu mâinile astea inegale care atârnă inutil și dezolant pe dinafară

dar ele se desfac întruna

nătângele se lovesc de copaci

până la os până la om

până sângele se face verde iar gura se umple cu clei

și rămân mută cu brațele fluturând în vânt

o pasăre îmi bate în piept căutând viermele

cerul se lasă leneș și oblic peste parcul pustiu

undeva o fanfară

001.990

diana dumitraciuc. “plimbare în parc.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/diana-dumitraciuc/poezie/14024827/plimbare-in-parc

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.