dragoste reciclată
la început au fost cerul pământul și o dragoste secantă ziua 1 să fie lumină urlă felinarul din stradă ora șase dimineața îmi sapă somnul căutând un trup viu nu vreau să fiu salvată aduceți-mi
puncte puncte
timpul meu e un șir de puncte întrerupte de bocanci grei pe urmele tale clipele își cască guri duhnind a praf de pușcă adun bucăți rămase între dinți piesele unui puzzle fără sfârșit schijele
dragostea e măcelar
aruncați în lume ca într-un abator îndopați cu vise carnale cântăriți adulmecați de nopți în călduri așteptându-și hrana sub pat ne iubim carnivor luna ne-ascute până la oasele împletite în
poem îmbătat cu cidru
în fiecare seară îmbrac rochia roșie pregătesc cina vinul în două pahare înalte și pieptăn orele până adorm pe partea stângă păstrându-ți apusul sub pleoape dacă vii ai grijă să nu calci
amintiri din preistorie
clipa aceea ca un ghețar în care toate au încremenit eu un animal împăiat țipătul ieșindu-mi neîncetat pe gură ca un fir de păianjen în jurul dragostei saturate cu morfină trupul ei ascuțit
prima moarte
te apropiai trupul îmi era desfăcut ca o floare de mac inima o capsulă cu opium și clipa aceea pumnul tău căderea pe spate filmul în slow motion cuierul în care mi-am lăsat viața și-o poartă
poem de împins timpul pe fereastră
nu știu ce-ți veni să deschizi geamul la ora asta măsori distanța până jos și-o multiplici până la el îți dă cu minus înclinare spre stânga ai vrea să-i ștergi mirosul din pereți îi freci
cine mi-a mâncat dinozaurul?
femeia cu pântece LCD naște zei amorfi o babă jumulește îngeri de lapte iluzionistul scoate inimi bionice din joben planeta se deșiră toate se-ntind pe-un fir electric un copil ține zmeul te
întomnare
noaptea se face pâlnie luna gură flămândă privesc cum se duc orele pâș pâș din pat spiriduși săpând în carne furând celulă cu celulă și amintirea mâinii tale astupându-mi trupul cu lut de
crima pe care n-am scris-o
te descalți se așază literele într-un cerc se ia cuvântul se izbește cu capul până-și scuipă sufletul se împăturește hârtia și se pleacă iar lumea o să vadă un fluture o lebădă o
și zici că vrei doar omletă?
aștept o înviere pasăre într-un ou pictând interiorul tavanul meu va fi o capelă sixtină o să-ți nasc o lume o să te fac dumnezeu tu doar spune cuvântul care să mă rupă din coasta
femme fatale
9:23 p.m. ea se plimbă pe bulevard ciorchini de inimi se agață-n ciorapul fir lycra pantofii devin sicrie sub tocuri poc poc și se umple ca o sticlă cu parfumul testosteronului rochia roșie
găsiți cercul
------------------------------------ |când s-a-ntors roata doar semilună| |eram de mână învățam mersul pe dos| |căpățânile se rostogoleau sub trup| |uite, cerul se plimbă cu bicicleta| |în aer
beție și solitude of cathedral
îmi pun rochia realizez că nu-i nimeni să-nchidă fermoarul te caut pe fundul sticlei nu nu ești acolo doar umbra asta se rotește-n jur o limbă de ceas tot mai grăbită până timpul se strânge ca
poem cu Ana
Ana locuia într-o inimă de copil pereții arată ca după o crimă părul i se prelinge roșu Ana poartă rochie de mireasă bărbatul și-l ține în formol în fiecare seară culege soarele un măr copt
n-am plătit biletul
șinele astea te trag din tine asemenea brațelor mamei ți-ai culca oboseala în ele ai urcat în fața ta un copil pe trup încep să-i crească degete o iarbă mișcătoare te cotrobăiește ca pe-o
jocul oglinzii
hei tu da tu hai să-ți spun ceva vino aproape așa mai aproape până-ntre noi va fi spațiul dintre f și i din a nu fi lipește-ți urechea de hârtie să simți tropotul sângelui băi dar fraier
femeia papirus
îmi desfaci sufletu-n silabe începi cu Eva și cobori treptat în mine e jocul matrioștilor un șir factorial de pântece concentrice derivând un alfabet discontinuu nu așa nu calcula media
calculând distanțe
condiții inițiale aveai un sistem de ecuații neliniare interpretarea geometrică un fascicul de neuroni chicoteam ca o școlăriță distrată ți-i suflam în inimă se risipeau ca puful de
cântec invers
aerul sufocat de meduze o caracatiță vărsa crepuscul în cuvinte o să plec și limba ta cade ca o lamă inima se zbate ca un pește ochii se umplu cu alge părul foșnește de melci ei, și? zic,
o nimfă trăia într-o scorbură
te așteptam când ai venit ai văzut doar o ușă voiai o fereastră ai început să zgârii coaja sângele mă-ncolăcea ca o iederă încercam să-ți spun ia-mă de mână și intră-n poveste dar cuvintele
ecou de aripi
copil cu ochi albaștri o naștere ratată îmi port iubirea-n pântece inima falsează cântecul de leagăn cutie muzicală stricată iar fiara flămândă mă-nghite crește crisalidă de piatră te sărut și
poem în cenușă
mi-ai spus că stai pe Atlantida și-am răsfoit străzile cu inima grea de maci corabie-n deșert doar vântul măturând cuvinte cu miros de opium ars
umbra ta e cruce
o cameră giulgiu treizeci de metri pătrați în cercuri țevi ce cresc din vene și-o lumină roșie impregnând pereții cu chipul tău aștept ziua a treia
refren
deschizi ochii tic-tac tic-tac caști te chinui să ieși din burta somnului îți târâi genele prin aerul vâscos un jazz acid o cafea amară încerci să-ți amintești ce-ai visat mergeai cu
ciornă
toamna despărțea tăcerea în doi curgeam din coastă ca un șarpe înghițindu-ți umbra de silabe avortam lumi în semicercuri în urma noastră măturătorii adunau păsări nescrise
ciocolată amăruie
desenam aripi pe umerii nopții ești bolnavă de lună ziceai și-mi dădeai să ronțăi poezii de ciocolată ședeam cuminte sub cuțitul unui zâmbet cioplind femeie în trup de înger mă-ntorceai pe
cimitir de celuloză
înmoaie-ți mâinile în inima mea colorează macii tăcerea bate-mi-o în cuie aruncă-mă-n poeme învelește-mi umbra cu zăpezi de hârtie
