dragoste reciclată

la început au fost cerul pământul și o dragoste secantă ziua 1 să fie lumină urlă felinarul din stradă ora șase dimineața îmi sapă somnul căutând un trup viu nu vreau să fiu salvată aduceți-mi bărbatul cârtiță să săpăm galerii sub plapumă să pipăim sfinții împing soarele în vizuină ca pe un bulgăre de bălegar un aer care macerează ființa doar umbra mi-a rămas credincioasă îmi astupă crăpăturile cu mușchi de pământ să nu intre oamenii mi-e frică să ies afară teama că mă vor prinde mă vor domestici îmi vor da un nume le voi lătra singurătatea până în ziua părăsirii la marginea unei toamne rod amintirea până la os mi-e foame îmi ghicesc viața în cutia de conserve voi mânca din mine până la sfârșit mă întreb dacă va ieși cineva întreg din lumea asta mirosind a măruntaie de pește aud zgomote cineva bocănește în pereți mă lipesc de ei ca un magnet doi prizonieri în celule vecine ziua a 6-a am deschis ușa și am văzut-o femeie după chipul și asemănarea mea m-a sărutat și pe locul de unde te-ai rupt a crescut o mână ți-ai dorit o iubită cu două mâini dar raiul e prea strâmt pentru doi un băiețel smulge cu ciudă brațul păpușii și o aruncă în coșul de reciclare ziua 1 ora șase dimineața scormonește întunericul de deasupra adâncului căutând supraviețuitori