puncte puncte

timpul meu e un șir de puncte întrerupte de bocanci grei pe urmele tale clipele își cască guri duhnind a praf de pușcă adun bucăți rămase între dinți piesele unui puzzle fără sfârșit schijele săruturilor înfipte în carne ale cui au fost mâinile astea ai cui sunt morții ăștia de unde a venit dragostea ca un tren plin cu soldați tu trecând în viteză prin ei impactul descarcerarea din sângele contorsionat pe pat ies maci ca niște aburi roșii prin cearșafuri singurătatea animal cu sânge rece mă aruncă în paharul cu absint mă soarbe prin venă și mă vomită cu toate gurile poveștile ard la 40 de grade sar șotronul pe conturul tău de cretă și port sticla asta ca pe un corset care mă ține dreaptă în piept mi se zbate o coadă de șopârlă