poem îmbătat cu cidru

în fiecare seară îmbrac rochia roșie pregătesc cina vinul în două pahare înalte și pieptăn orele până adorm pe partea stângă păstrându-ți apusul sub pleoape dacă vii ai grijă să nu calci visele de la o vreme îmi pleacă noaptea din pat herghelie de melci căutându-și pereche oamenii sunt diverse nuanțe de ruj buzele tânjesc după culoarea sângelui tău un sărut despletit și-ai alunecat în inimă pivnița în care vena își scutură merele te-ai pierdut în întunericul ca o blană de felină frica de animal abisal și fuga țâșnindu-mi din oase am îngropat amintirea într-un ghiveci să ne nască prunci privesc ploaia cu sânii lipiți de geam până înverzesc de când ai plecat am învățat să tac părul a încetat să crească fac dragoste cu toate lucrurile din jur și-am început să-ți cresc un oraș dacă vei trece prin el să mă iei suvenir căci ești un drum care nu știu unde duce e toamnă și se numără iubiții mereu unul călător